muzicalitate definitie

10 definiții pentru muzicalitate

MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. ♦ Particularitate, în special a poeziei, rezultată din aliterațiile, ritmul, cadența și intonația versurilor. – Din fr. musicalité.
MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din fr. musicalité.
MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. Muzicalitatea interioară a stilului lui Russo are uneori o funcțiune imitativă. VIANU, A. P. 45. Din pana lui Eminescu ies capodopere muzicalitatea limbii, potrivirea desăvîrșită a imaginilor cu simțirea și o economie perfectă în privința spațiului. GHEREA, ST. CR. I 158.
muzicalitáte s. f., g.-d. art. muzicalitắții
muzicalitáte s. f., g.-d. art. muzicalității
MUZICALITÁTE s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie.
MUZICALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [< muzical + -itate, cf. fr. musicalité].
MUZICALITÁTE s. f. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr. musicalité)
MUZICALITÁTE f. Caracter a ceea ce este muzical; armonie. ~ea limbii. /<fr. musicalité
MUZICALITATE s. 1. (MUZ.) cantabilitate, melodicitate. (~ unei compoziții.) 2. armonie, melodie, sonoritate. (~ interioară a versului.)

muzicalitate dex

Intrare: muzicalitate
muzicalitate substantiv feminin