mutual definitie

11 definiții pentru mutual

MUTUÁL, -Ă, mutuali, -e, adj. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel.
MUTUÁL, -Ă, mutuali, -e, adj. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel.
MUTUÁL, -Ă adj. sg. Reciproc. Ajutor mutual. Asistență economică mutuală. – Pronunțat: -tu-al.
mutuál (-tu-al) adj. m., pl. mutuáli; f. mutuálă, pl. mutuále
mutuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. mutuáli; f. sg. mutuálă, pl. mutuále
MUTUÁL adj. (POL.) reciproc. (Acord ~.)
MUTUÁL, -Ă adj. 1. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Asistență mutuală = formă de colaborare politică și militară între state, în condiții stipulate de contracte, în scopul apărării comune împotriva unui eventual atac armat; inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].
MUTUÁL, - adj. reciproc. (< fr. mutuel)
MUTUÁL ~ă (~i, ~e) Care se influențează unul pe altul; reciproc. Ajutor ~. [Sil. -tu-al] /<fr. mutuel
mutual a. care merge dela unul la altul: stimă mutuală.
*mutuál, -ă adj. (fr. mutuel, d. lat. mútuus, mutual, rudă cu a muta și a împrumuta). Reciproc, între amîndoĭ: stimă mutuală, ajutor mutual. Asigurare mutuală, în care membriĭ plătesc mutual pagubele suferite de unu din eĭ. Învățămînt mutual, sistemă după care copiiĭ se învață unu pe altu supt direcțiunea unuĭ institutor. Adv. În mod mutual: a se ajuta mutual.

mutual dex

Intrare: mutual
mutual adjectiv
  • silabisire: -tu-al