mutism definitie

12 definiții pentru mutism

MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme.
MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme.
MUTÍSM s. n. (Franțuzism rar) Muțenie; p. ext. tăcere încăpățînată.
mutísm s. n.
mutísm s. n.
MUTÍSM s. v. muțenie.
MUTÍSM s.n. Stare a celui care este mut. ♦ Atitudine de tăcere; muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. [< fr. mutisme, cf. lat. mutus – mut].
MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr. mutisme)
MUTÍSM n. 1) Stare patologică constând în lipsa capacității de a vorbi. 2) rar Nedorință încăpățânată de a vorbi. /<fr. mutisme
mutism n. 1. muțenie; 2. fig. tăcere îndărătnică.
*mutízm n., pl. e și urĭ (fr. mutisme, d. lat. mutus, mut). Muțenie, starea omuluĭ mut. Fig. Tăcere indiferentă.
MUTISM s. muțenie, tăcere, (rar) muție, (reg.) muțeală, muțitură. (Nu ieșea din ~ lui.)

mutism dex

Intrare: mutism
mutism substantiv neutru