mutelcă definitie

12 definiții pentru mutelcă

MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet. – Din pol., ucr. muterka.
MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet. – Din pol., ucr. muterka.
MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. (Regional) Piuliță. Beregata domnișorului pomădat umbla repede, în sus și-n jos, ca o mutelcă. CAMILAR, N. II 142. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară. SP. POPESCU, M. G. 28. Șuruburi și mutelci te împiedecau la fiecare pas. ANGHEL, PR. 82.
mutélcă s. f., g.-d. art. mutélcii; pl. mutélci
mutélcă s. f., g.-d. art. mutélcii; pl. mutélci
MUTÉLCĂ s. v. piuliță.
MUTÉLCĂ s. v. șurubelniță.
mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold.
MUTÉLCĂ ~ci f. pop. Piesă metalică, prevăzută cu o gaură filetată, care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător; piuliță. /<pol., ucr. muterka
mutércă și -elcă f., pl. ĭ (rut. pol. muterka, d. germ. mütterchen, mămucă, mutelcă, dim. d. mutter, mamă). Piuliță, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub (fr. écrou).
MUTELCĂ s. (TEHN.) piuliță, (reg.) gîscă, (înv.) tîrșie.
mutelcă s. v. ȘURUBELNIȚĂ.

mutelcă dex

Intrare: mutelcă
mutelcă substantiv feminin