Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mutelc─â

MUT├ëLC─é, mutelci, s. f. Pies─â de metal de m─ârime variabil─â care are la mijloc o gaur─â cu filet ├«n care se ├«mbuc─â spirala unui ╚Öurub sau o tij─â cu filet. ÔÇô Din pol., ucr. muterka.
MUT├ëLC─é, mutelci, s. f. Pies─â de metal de m─ârime variabil─â care are la mijloc o gaur─â cu filet ├«n care se ├«mbuc─â spirala unui ╚Öurub sau o tij─â cu filet. ÔÇô Din pol., ucr. muterka.
MUT├ëLC─é, mutelci, s. f. (Regional) Piuli╚Ť─â. Beregata domni╚Öorului pom─âdat umbla repede, ├«n sus ╚Öi-n jos, ca o mutelc─â. CAMILAR, N. II 142. Un om c-un ciocan de fier ├«ntr-o m├«n─â ╚Öi c-o cheie pentru mutelci ├«n alta s-apropie de gar─â. SP. POPESCU, M. G. 28. ╚śuruburi ╚Öi mutelci te ├«mpiedecau la fiecare pas. ANGHEL, PR. 82.
mut├ęlc─â s. f., g.-d. art. mut├ęlcii; pl. mut├ęlci
mut├ęlc─â s. f., g.-d. art. mut├ęlcii; pl. mut├ęlci
MUT├ëLC─é s. v. piuli╚Ť─â.
MUT├ëLC─é s. v. ╚Öurubelni╚Ť─â.
mut├ęlc─â (mut├ęlci), s. f. ÔÇô Piuli╚Ť─â. ÔÇô Var. muterc─â. Pol. muterka, din germ. M├╝tterchen ÔÇ×m─âmic─âÔÇŁ (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). ├Än Mold.
MUT├ëLC─é ~ci f. pop. Pies─â metalic─â, prev─âzut─â cu o gaur─â filetat─â, care se poate ├«n╚Öuruba pe o tij─â cu un filet corespunz─âtor; piuli╚Ť─â. /<pol., ucr. muterka
mut├ęrc─â ╚Öi -elc─â f., pl. ─ş (rut. pol. muterka, d. germ. m├╝tterchen, m─âmuc─â, mutelc─â, dim. d. mutter, mam─â). Piuli╚Ť─â, ╚Öurub care cuprinde cap─âtu altu─ş ╚Öurub (fr. ├ęcrou).
MUTELC─é s. (TEHN.) piuli╚Ť─â, (reg.) g├«sc─â, (├«nv.) t├«r╚Öie.
mutelc─â s. v. ╚śURUBELNI╚Ü─é.

Mutelc─â dex online | sinonim

Mutelc─â definitie

Intrare: mutelc─â
mutelc─â substantiv feminin