mutator definitie

2 intrări

15 definiții pentru mutator

MUTATÓR, mutatoare, s. n. 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ. 2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor (2). – Din fr. mutateur.
MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.
MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur.
MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.
MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers, care schimbă frecvența sau faza unui curent alternativ sau schimbă tensiunea unui curent continuu.
MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.
mutatór s. n., pl. mutatoáre
mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre
mutatór s. n., pl. mutatoáre
mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre
MUTĂTÓR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.
MUTATÓR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].
MUTATÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene. (< fr. mutateur)
MUTATÓR ~oáre n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. /<fr. mutateur
mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.

mutator dex

Intrare: mutător
mutător adjectiv
Intrare: mutator
mutator substantiv neutru