Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru mut─âtor

MUT─éT├ôR, -O├üRE, mut─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mi╚Öca, care se mut─â dintr-un loc ├«n altul. 2. S. f. Plant─â erbacee ag─â╚Ť─âtoare, veninoas─â, din familia cucurbitaceelor, cu r─âd─âcina groas─â, c─ârnoas─â, cu flori albe-g─âlbui ╚Öi cu fructele ├«n form─â de boabe ro╚Öii (Bryonia dioica). ÔÇô Muta + suf. -─âtor.
MUT─éT├ôR, -O├üRE, mut─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mi╚Öca, care se mut─â dintr-un loc ├«n altul. 2. S. f. Plant─â erbacee ag─â╚Ť─âtoare, veninoas─â, din familia cucurbitaceelor, cu r─âd─âcina groas─â, c─ârnoas─â, cu flori albe-g─âlbui ╚Öi cu fructele ├«n form─â de boabe ro╚Öii (Bryonia dioica). ÔÇô Muta + suf. -─âtor.
MUT─éT├ôR, -O├üRE, mut─âtori, -oare, adj. (Rar) Care se mut─â dintr-un loc ├«n altul; (despre p─âs─âri) migrator, c─âl─âtor. Mii ╚Öi mii de p─âs─ârele mut─âtoare se-ntorc acuma din ╚Ť─ârile cele calde. MARIAN, O. I 1 ÔÖŽ (Substantivat, f.) St├«n─â provizorie (al─âturi de st├«na cea mare), care poate fi mutat─â u╚Öor dintr-un loc ├«n altul.
mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre
mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre
MUT─éT├ôR adj. v. c─âl─âtor, contagios, infec╚Ťios, migrator, molipsitor.
mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.

Mut─âtor dex online | sinonim

Mut─âtor definitie

Intrare: mut─âtor
mut─âtor adjectiv