mutălău definitie

9 definiții pentru mutălău

MUTĂLẮU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.
MUTĂLẮU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.
MUTĂLẮU, mutălăi, s. m. Om posac, care vorbește puțin; p. ext. om prost, nerod. Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123.
mutălắu (reg.) s. m., art. mutălắul; pl. mutălắi, art. mutălắii
mutălău s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii
MUTĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
mutălău m. Mold. Tr. 1. om mut; 2. nerod. [Derivat analogic din mut].
mutălăŭ m. (d. mut). Fam. Iron. Care vorbește cu greŭ, prost, motolog.
mutălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

mutălău dex

Intrare: mutălău
mutălău substantiv masculin