MUSTĂREÁȚĂ s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.

MUSTĂREÁȚĂ, mustărețe, s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.

MUSTĂREÁȚĂ s. f. (Regional) Suc, sevă. Ierburi cunoscute. fierbe ea într-o căldare, Din altele stoarce mustăreață, Iar din alte-i face scăldătoare. BUDAI DELEANU, Ț. 210.

mustăreáță (pop.) s. f., g.-d. art. mustăréței

mustăreáță s. f., g.-d. art. mustăréței; pl. mustăréțe

MUSTĂREÁȚĂ s. v. must, sevă, suc, usuc.

mustăreață f. sucul cel dulce ce se află pe mesteacăn primăvara.

mustăreáță f., pl. ețe (d. must). Suc dulce care se scurge din mesteacăn și pe care îl bea copiiĭ. Zeamă scursă din tescovină. – Și mustereață (Ĭașĭ).

mustăreață s. v. MUST. SEVĂ. SUC. USUC.