9 definiții pentru mustăreață
MUSTĂREÁȚĂ s. f. (
Pop.) Sevă;
spec. seva arborilor. –
Must +
suf. -ăreață.
MUSTĂREÁȚĂ, mustărețe,
s. f. (
Pop.) Sevă;
spec. seva arborilor. –
Must +
suf. -ăreață.
MUSTĂREÁȚĂ s. f. (Regional) Suc, sevă. Ierburi cunoscute. fierbe ea într-o căldare, Din altele stoarce mustăreață, Iar din alte-i face scăldătoare. BUDAI DELEANU, Ț. 210.
mustăreáță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. mustăréței
mustăreáță s. f., g.-d. art. mustăréței; pl. mustăréțe MUSTĂREÁȚĂ s. v. must, sevă, suc, usuc. mustăreață f. sucul cel dulce ce se află pe mesteacăn primăvara.
mustăreáță f., pl. ețe (d. must). Suc dulce care se scurge din mesteacăn și pe care îl bea copiiĭ. Zeamă scursă din tescovină. – Și
mustereață (Ĭașĭ).
mustăreață s. v. MUST. SEVĂ. SUC. USUC. Mustăreață dex online | sinonim
Mustăreață definitie
Intrare: mustăreață
mustăreață substantiv feminin