MUSÍU s. m. (Înv.) Termen de adresare către un bărbat. – Din fr. monsieur.

MUSÍU s. m. (Franțuzism; azi ir.) Termen de adresare către un bărbat. – Din fr. monsieur.

MUSÍU s. m. (Franțuzism, la origine termen politicos, de adresare; azi rar și ironic) Domn. Ce-mi folosește mie regretul dmnitale, musiu? SADOVEANU, N. E. 33. Se mărită cu un tînăr de viitor ca musiu Năstase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 42.

musíu (termen de adresare) (înv.) s. m.

musíu (termen de adresare) s. m.

MUSÍU s. v. cucon, domn.

*musíŭ m. fără pl. (fr. monsieur, domnu, domnule!). Titlu care se întrebuințează numaĭ în glumă îld. domnu, domnule musiŭ Nicu, al luĭ musiŭ Nicu, pe musiŭ Nicu, musiŭ Nicu! V. chir.

musiu s. v. CUCON. DOMN.

musiu’ s. invar. (înv.) domnu(ul)[!]