Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru muschet

MUSCHÉT s. n. v. muschetă.
MUSCH├ëT─é, muschete, s. f. Arm─â de foc portativ─â din Evul Mediu, cu fitil, asem─ân─âtoare cu archebuza. [Var.: musch├ęt s. n.] ÔÇô Din fr. mousquet.
MUSCHÉT s. n. v. muschetă.
MUSCH├ëT─é, muschete, s. f. Arm─â de foc portativ─â din evul mediu, cu fitil, asem─ân─âtoare cu archebuza. [Var.: musch├ęt s. n.] ÔÇô Din fr. mousquet.
MUSCHÉT s. n. v. muschetă.
MUSCH├ëT─é, muschete, s. f. Arm─â, de foc lung─â ╚Öi grea, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«nainte de inventarea pu╚Ötii ╚Öi care se desc─ârca prin aprinderea pulberii cu ajutorul unui fitil. (Atestat ├«n forma muschet) Arcul prea cu-anevoi─â s-a putut dezr─âdecina din oastea moldoveneasc─â, ╚Öi nici p├«n─â la 1700 nu-l alungase ├«nc─â muschetul. HASDEU, V. 76. ÔÇô Variant─â: muschet s. n.
musch├ęt─â s. f., g.-d. art. musch├ętei; pl. musch├ęte
musch├ęt─â s. f., pl. musch├ęte[1]
MUSCHÉT s.n. v. muschetă.
MUSCHÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto].
MUSCHÉTĂ s. f. veche armă de foc, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. (< fr. mousqueton)
muschet─â (musch├ęte), s. f. ÔÇô Arm─â de foc cu fitil. It. moschetta (sec. XIX). ÔÇô Der. muschetar, s. m., din fr. mousquetaire; muschet─ârie, s. f., din it. moschetteria, fr. mousqueterie.
MUSCHÉTĂ ~e f. înv. Armă de foc portativă, cu fitil. /<fr. mousquet[1]
muschet─â f. arm─â de foc, ├«ntrebuin╚Ťat─â p├ón─â la sec. XVII, ├«naintea pu╚Ötii (= fr. mousquet).
*musch├ęt─â f., pl. e (fr. mousquet, d. it. moschetto ╚Öi moschetta). Pu╚Öc─â din vechime ma─ş grea de c├«t archebuza ╚Öi care, la ├«nceput, era sprijinit─â pe o furc─â c├«nd se tr─âgea.

Muschet dex online | sinonim

Muschet definitie

Intrare: muschet─â
muschet─â substantiv feminin
muschet