MUSCHÉT s. n. v. muschetă.

MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din Evul Mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s. n.] – Din fr. mousquet.

MUSCHÉT s. n. v. muschetă.

MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s. n.] – Din fr. mousquet.

MUSCHÉT s. n. v. muschetă.

MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă, de foc lungă și grea, întrebuințată înainte de inventarea puștii și care se descărca prin aprinderea pulberii cu ajutorul unui fitil. (Atestat în forma muschet) Arcul prea cu-anevoiă s-a putut dezrădecina din oastea moldovenească, și nici pînă la 1700 nu-l alungase încă muschetul. HASDEU, V. 76. – Variantă: muschet s. n.

muschétă s. f., g.-d. art. muschétei; pl. muschéte

muschétă s. f., pl. muschéte[1]

MUSCHÉT s.n. v. muschetă.

MUSCHÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto].

MUSCHÉTĂ s. f. veche armă de foc, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. (< fr. mousqueton)

muschetă (muschéte), s. f. – Armă de foc cu fitil. It. moschetta (sec. XIX). – Der. muschetar, s. m., din fr. mousquetaire; muschetărie, s. f., din it. moschetteria, fr. mousqueterie.

MUSCHÉTĂ ~e f. înv. Armă de foc portativă, cu fitil. /<fr. mousquet[1]

muschetă f. armă de foc, întrebuințată până la sec. XVII, înaintea puștii (= fr. mousquet).

*muschétă f., pl. e (fr. mousquet, d. it. moschetto și moschetta). Pușcă din vechime maĭ grea de cît archebuza și care, la început, era sprijinită pe o furcă cînd se trăgea.