muscel definitie

2 intrări

17 definiții pentru muscel

MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec.
MUȘCÉL s. n. v. muscel.
MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec.
MUȘCÉL s. n. v. muscel.
MUSCÉL, muscele, s. n. Deal înalt, cu pantă ușoară, făcînd tranziția între regiunea de munte și cea de deal. Cele două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliri, șfărămîndu-se peste muscele. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Se îndreptă apoi spre Vîlcea, ca de acolo să se-ntoarcă, pe sub muscele, la locul unde se adunase la tabără fiii săi. ODOBESCU, S. I 164. Variantă: mușcél ȘEZ. I 142) s. n.
MUȘCÉL s. n. v. muscel.
muscél s. n., pl. muscéle
muscél s. n., pl. muscéle
MUSCÉL ~e n. Porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri. /Orig. nec.
muscél, muscéle, s.n. (reg.) 1. deal înalt de 400 metri. 2. (la pl.) șir de dealuri. 3. imaș (islaz) de vite.
muscel n. 1. deal înalt cam până la 400 metri; 2. pl. șir de dealuri; 3. (Putna) imaș de vite. [Origină necunoscută].
Muscel n. jud. așezat la răsărit de Argeș: 135.000 loc. Cap. Câmpulung (Muscelean).
muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel?).
mușcél, V. muncel.
MUSCELELE ARGEȘULUI (MUSCELELE GETICE sau SUBCARPAȚII ARGEȘULUI) 1. Unitate de relief bine individualizată formată dintr-o asociație de culmi înalte și prelungi, cu alt. între 600 și 1.000 m, separate de depresiuni, situată între lanțul M-ților Cozia, Ghițu, Frunți și Iezer (la N), valea superioară a Dâmboviței (la E), Piemontul Cândești, Dealurile Argeșului și Piemontul Cotmeana (la S) și valea Oltului (la V). Denumirea de muescele a fost atribuită acestei zone de către Ion Popescu-Voitești în 1908. În șirul masivelor deluroase se evidențiază, de la E la V, Mățău (1.017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau Chicuira (1.218 m; după alte surse 1.227 m), Tămașu (1.104 m) ș.a., separate de culoare de vale (Topolog, Argeș, Vâlsan, Rău Târgului, Argeșel ș.a.), masive care domină către N o serie de depresiuni tectonice de contact (Sălătrucu pe râul Topolog, Arefu pe Argeș, Brădetu pe Vâlsan, Nucșoara pe Râu Doamnei, Câmpulung pe Bughea și Râu Târgului ș.a.). Întinse zone de fânețe și livezi. 2. Muscelele Năsăudului v. Năsăud (1).
NANU-MUSCEL, Ioan (1862-1938, n. Câmpulung), medic român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniile semiologiei, holerei, pneumoniei, febrei recurente („Clinici medicale”, în colab.).
POIENARII DE MUSCEL, com. în jud. Argeș, situată în E muscelelor Argeșului, la poalele SV ale dealului Mățău, pe Râu Tărgului; 3.667 loc. (2003). Reșed com. este satul Poienari. Expl. de lignit (în satul Jugur). Pomicultură. Biserica cu triplu hram – Sf. Nicolae, Sfinții Voievozi și Sf. Ioan (1854), în satul Jugur.

muscel dex

Intrare: muscel
muscel substantiv neutru
mușcel
Intrare: Muscel
Muscel