muscar definitie

11 definiții pentru muscar

MUSCÁR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințând ca nadă muște. 2. Numele mai multor păsări migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gândăcel insectivor de formă lunguiață, cu gâtul de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre (Catharis fusca). – Muscă + suf. -ar.
MUSCÁR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințând ca nadă muște. 2. Numele mai multor păsări migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gândăcel insectivor de formă lunguiață, cu gâtul de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre (Catharis fusca). – Muscă + suf. -ar.
MUSCÁR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințînd ca nadă muște. Cercăm. Asta-i numaidecit datoria muscarilor. SADOVEANU, V. F. 80. 2. Pasăre migratoare de mărimea privighetorii, cu penajul sur-închis pe spate și alb-murdar pe abdomen; se hrănește cu insecte pe care le prinde din zbor ca rîndunica (Muscicapa striata). 3. Insectă de formă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre, acoperite cu peri; se hrănește cu musculițe (Telephorus fuscus).
muscár s. m., pl. muscári
muscár s. m., pl. muscári
MUSCÁR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat.
MUSCÁR ~i m. 1) Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu penele de culoare cenușie, cu ciocul și picioarele negre. 2) Insectă cu corpul lunguieț, roșiatic și cu aripile negre, care se hrănește cu musculițe. 3) Pescar cu undița, care folosește ca nadă insecte. /muscă + suf. ~ar
muscár2, muscári, s.m. (înv.) agent secret.
muscar m. pasăre ce se nutrește cu muște.
MUSCAR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat.
MUSCÁR (< muscă) s. m. Pasăre insectivoră migratoare, care trăiește în Europa, Africa și Asia; are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre, iar penajul cenușiu cu galben-ruginiu (Muscicapa striata).

muscar dex

Intrare: muscar
muscar substantiv masculin