muscălesc definitie

16 definiții pentru muscălesc

MOSCĂLÉSC, -EÁSCĂ adj. v. muscălesc.
MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor2, privitor la muscali2, care provine din țara muscalilor2; rusesc. [Var.: moscălésc, -eáscă adj.] – Muscal2 + suf. -esc.
MOSCĂLÉSC, -EÁSCĂ adj. v. muscălesc.
MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor2, privitor la muscali2, care provine din țara muscalilor2; rusesc. [Var.: moscălésc, -eáscă adj.] – Muscal2 + suf. -esc.
MOSCĂLÉSC, -EÁSCĂ adj. v. muscălesc.
MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (Învechit) De muscal1; din Rusia, rusesc. Vine un vînt, de cele muscălești. ALECSANDRI, T. I 327. – Variantă: moscălésc, -eáscă adj.
muscălésc (înv., pop.) adj. m., f. muscăleáscă; pl. m. și f. muscăléști
spin-muscălésc (plantă) s. m.
muscălésc adj. m., f. muscăleáscă; pl. m. și f. muscăléști
spin-muscălésc s. m.
MUSCĂLÉSC adj. v. rus, rusesc.
muscălí, muscălésc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal.
muscălesc a. 1. moscovit; 2. rusesc. V. spin.
hóleră (nord) și holéră (sud) f., pl. e (rus. holéra, d. ngr. și vgr. holéra, it. coléra, lat. chólera). O boală caracterizată pin vărsăturĭ, fiorĭ, cîrceĭ, lividitate și diareĭe cu mucozitățĭ și care, în cîte-va ore, reduce bolnavu aproape la un schelet. (A bîntuit la noĭ cu furie la 1831). Fig. Iron. Femeĭe foarte urîtă saŭ foarte rea (V. cĭumă). O plantă din familia compuselor (xanthium spinósum) caracterizată pin niște ghimpĭ trifurcațĭ. A fost adusă la noĭ de Cazacĭ, de coadele cailor cărora s’a aninat sămînța eĭ în timpu războaĭelor contra Turcilor între 1819-1828. De aceĭa i se zice și spin muscălesc. – Fals coleră.
muscălésc, -eáscă adj. Vechĭ. Azĭ fam. saŭ iron. Al Muscalilor, moschicesc, moscovit, rusesc. Mold. Pop. Soldățesc. Munt. Birjăresc.
muscălesc adj. v. RUS. RUSESC.

muscălesc dex

Intrare: muscălesc
moscălesc
muscălesc adjectiv
Intrare: muscăli
muscăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: spin-muscălesc
spin-muscălesc substantiv masculin