Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru murmur├ónd

MURMUR├ü, m├║rmur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie ├«ncet, nedeslu╚Öit, monoton, ╚Öoptit. ÔÖŽ Intranz. A protesta cu jum─âtate de glas; a se pl├ónge, a c├órti, a bomb─âni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi continuu; a frem─âta; a susura. ÔÇô Din lat. murmurare, fr. murmurer.
MURMURß║ĄND, -─é, murmur├ónzi, -de, adj. (Rar) Murmur─âtor, ╚Öopotitor. ÔÇô V. murmura.
MURMUR├ü, m├║rmur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie ├«ncet, nedeslu╚Öit, monoton, ╚Öoptit. ÔÖŽ Intranz. A protesta cu jum─âtate de glas; a se pl├ónge, a c├órti, a bomb─âni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi continuu; a frem─âta; a susura. ÔÇô Din lat. murmurare, fr. murmurer.
MURMURß║ĄND, -─é, murmur├ónzi, -de, adj. (Rar) Murmur─âtor, ╚Öopotitor. ÔÇô V. murmura.
MURMUR├ü, m├║rmur, vb. I. Intranz. 1. A rosti cuvinte sau a intona o melodie ├«ncet, nedeslu╚Öit. V. bolborosi. Ceasuri lungi scria de zor, F─ârÔÇÖ s─â oboseasc─â, Murmur├«nd ├«nceti╚Öor. DE╚śLIU, M. 59. Radu... murmur─â pierdut, pe g├«nduri. CAMIL PETRESCU, T. II 56. Valea-i ├«n fum, fluiere murmur─â-n st├«n─â. EMINESCU, O. IV 100. ÔŚŐ (Rar, subiectul este vorba, glasul) S─â n-ai grij─â, b─â, auzi╚Öi, care e╚Öti acolo? ÔÇô Auzit, murmur─â ad├«nc glasul din ╚Ölep. DUMITRIU, N. 139. Vorbe murmurau amestecate ├«n juru-i. SADOVEANU, O. VIII 39. ÔŚŐ Tranz. C├«nd a murmurat vorba asta, Pan╚Ť├«ru a ├«n╚Ťeles-o. SADOVEANU, O VIII 192. (Poetic) ├«mi murmur bucuria ├«n fluier vechi de fag. STANCU, C. 81. Noaptea-ntreag-o s─â-╚Öi murmure Apele povestea lor. CO╚śBUC, P. I 316. ÔÖŽ A c├«rti ├«mpotriva cuiva sau a ceva, a protesta cu jum─âtate de glas. Parc─â ╚Öti╚Ťi voi cum murmur─â ╚Öi se mi╚Öc─â poporul asuprit? SADOVEANU, O. I 324. Oamenii nu se ajung ╚Öi murmur─â, ╚Öi se agit─â, ╚Öi amenin╚Ť─â. REBREANU, R. I 223. Cei ce se lupt─â murmur├«nd De s-ar lupta ╚Öi-n primul r├«nd, Ei tot at├«t de buni ne par Ca ori╚Öicare la╚Ö fugar. CO╚śBUC, P. I 257. Lumea ├«ncepe s─â murmure. CARAGIALE, O. III 10. 2. A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi continuu. V├«ntul de toamn─â pornise o dat─â cu sara ╚Öi murmura pe afar─â ├«n t─âcerea cur╚Ťii goale. SADOVEANU, O. III 210. Fetele secer─âtoare R├«d ╚Öi c├«nt─â, snopi fac gr├«ul, Murmur─â-ntre s─âlcii r├«ul. CO╚śBUC, P. I 96. Izvoar─â vii murmur─â ╚Öi salt─â de sub piatr─â. EMINESCU, O. I 93.
murmurá (a ~) vb., ind. prez. 3 múrmură
murmurß║ąnd (rar) adj. m., pl. murmurß║ąnzi; f. murmurß║ąnd─â, pl. murmurß║ąnde
murmurá vb., ind. prez. 1 sg. múrmur, 3 sg. și pl. múrmură
murmurând adj. m., pl. murmurânzi; f. sg. murmurândă, pl. murmurânde
MURMURÁ vb. 1. v. șopti. 2. v. protesta. 3. v. plânge. 4. v. bombăni. 5. v. clipoci.
MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer].
MURMURÁ vb. I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer)
murmur├í (m├║rmur, ├ít), vb. ÔÇô A susura. ÔÇô Mr. murmuredz, murmurare. Fr. murmurer (├«n mr., probabil din it. mormorare). Pu╚Öcariu 1134 ├«l considera drept reprezentant direct din lat. murmur─üre, cf. REW 5761; dar aparen╚Ťele pledeaz─â ├«n favoarea unei der. neologice, ├«nclin├«nd spre alb. murmuro┼ä (Philippide, II, 648), bg. m─ârmorj─â. ÔÇô Der. murmui, vb. (a murmura) ├«ncruci╚Öare ├«ntre murmura ╚Öi morm─âi (Tiktin); murmurisi, vb. (a murmura), sec. XVIII, ├«nv. din ngr. ╬╝╬┐¤ů¤ü╬╝╬┐¤ů¤ü╬»╬¤ë; murm├║r (var. m├║rmur, murmur─â), s. n. (susur), din fr. murmure (var. din it. mormore ╚Öi ngr. ╬╝╬┐¤ů¤ü╬╝╬┐ß┐Ž¤ü╬▒); murmur─âtor, adj. (care murmur─â); murmuitor, adj. (care murmur─â); murmuial─â, s. f., ca morm─âial─â.
A MURMUR├ü m├║mur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propozi╚Ťii) A pronun╚Ťa cu voce joas─â ╚Öi nedeslu╚Öit. 2) (melodii, c├óntece) A c├ónta ├«ncet ╚Öi f─âr─â cuvinte, ca pentru sine; a ├«ng├óna; a fredona. 2. intranz. (despre ape curg─âtoare, frunze mi╚Öcate de v├ónt etc.) A face s─â se aud─â un murmur; a produce un zgomot lin, continuu ╚Öi pl─âcut; a susura; a ╚Öopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer
murmur├á v. 1. a scoate un murmur: izvorul murmur─â; 2. a face s─â sÔÇÖauz─â murmure: poporul murmura ├«n contra tiranilor.
2) *m├║rmur, a -├í v. intr. (lat. m┼şrmuro, -├íre; it. mormorare, fr. murmurer. E rud─â pin sunet cu a morm─âi ╚Öi a borborosi). Fac un zgomot confuz ╚Öi prelungit: v├«ntu murmur─â (sa┼ş: v├«j├«─şe, ╚Öu─şer─â), izvoru murmur─â (sa┼ş: c─şuru─şe), valurile murmur─â (sa┼ş pleosc─â─şesc); Fig. Protestez ├«nfundat: poporu murmur─â contra tiranilor, a murmura pintre din╚Ť─ş. ÔÇô ├Än sec 18 ╚Öi murmurisesc (ngr. murmur├şzo, aor. -├║risa). V. c├«rtesc.
MURMURA vb. 1. a ╚Öopti. (A ~ ceva pe care nu l-am ├«n╚Ťeles.) 2. a cr├«cni, a protesta, (pop.) a c├«rti, (prin Mold. ╚Öi Bucov.) a ble╚Öti, (├«nv.) a r─âp╚Öti. (Cine mai ~ ├«n front?) 3. a (se) pl├«nge, (pop.) a c├«rti, (├«nv. ╚Öi reg.) a t├«nji. (S─â nu ~!) 4. a b─âlm─âji, a b├«igui, a b├«r├«i, a bodog─âni, a bolborosi, a bomb─âni, a boscorodi, a g├«ng─âvi, a ├«ndruga, a ├«ng─âima, a ├«ng├«na, a m├«r├«i, a molf─âi, a morm─âi, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dond─âni, a mogorogi, a mond─âni, a mormoti, a moroc─âni, a slomni, a toloc─âni, (Ban.) a p├«tc─âi, (prin Olt.) a ╚Öondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 5. clipoci, a suna, a susura, a ╚Öopoti, a ╚Öopti, <span style=ÔÇ×font-size: xx-small;ÔÇŁ>a</span> ╚Öu╚Öoti, (rar) a ╚Öu╚Öui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (├«nv.) a murmui. (Apele ~.)

Murmurând dex online | sinonim

Murmurând definitie

Intrare: murmura
murmura verb grupa I conjugarea I
Intrare: murmurând
murmurând adjectiv