Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru murmur

M├ÜRMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab ╚Öi monoton articulate), de cuvinte rostite ├«ncet ╚Öi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuial─â. ÔÖŽ P. anal. Zgomot surd ╚Öi continuu produs de un motor sau de o ma╚Öin─â ├«n ac╚Ťiune; zumzet, b├óz├óit. ÔÖŽ Exprimare a unei nemul╚Ťumiri, a unei dezaprob─âri prin cuvinte rostite cu jum─âtate de glas; protest ├«nfundat al unei mul╚Ťimi; c├órteal─â, murmurare. 2. Zgomot u╚Öor, prelung ╚Öi monoton produs de o ap─â curg─âtoare, de frunzi╚Öul mi╚Öcat de v├ónt etc. ÔÇô Din lat. murmur, fr. murmure.
MURMUR├ü, m├║rmur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie ├«ncet, nedeslu╚Öit, monoton, ╚Öoptit. ÔÖŽ Intranz. A protesta cu jum─âtate de glas; a se pl├ónge, a c├órti, a bomb─âni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi continuu; a frem─âta; a susura. ÔÇô Din lat. murmurare, fr. murmurer.
M├ÜRMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab ╚Öi monoton articulate), de cuvinte rostite ├«ncet ╚Öi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuial─â. ÔÖŽ P. anal. Zgomot surd ╚Öi continuu produs de un motor sau de o ma╚Öin─â ├«n ac╚Ťiune; zumzet, b├óz├óit. ÔÖŽ Exprimare a unei nemul╚Ťumiri, a unei dezaprob─âri prin cuvinte rostite cu jum─âtate de glas; protest ├«nfundat al unei mul╚Ťimi; c├órteal─â, murmurare. 2. Zgomot u╚Öor, prelung ╚Öi monoton produs de o ap─â curg─âtoare, de frunzi╚Öul mi╚Öcat de v├ónt etc. ÔÇô Din lat. murmur, fr. murmure.
MURMUR├ü, m├║rmur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie ├«ncet, nedeslu╚Öit, monoton, ╚Öoptit. ÔÖŽ Intranz. A protesta cu jum─âtate de glas; a se pl├ónge, a c├órti, a bomb─âni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi continuu; a frem─âta; a susura. ÔÇô Din lat. murmurare, fr. murmurer.
M├ÜRMUR, murmure, s. n. 1. Zgomot confuz de voci produs atunci c├«nd se vorbe╚Öte prea ├«ncet sau prea de departe sau c├«nd mai multe persoane vorbesc ├«n acela╚Öi timp cu jum─âtate de glas. R─âzb─âtea de afar─â un murmur nedeslu╚Öit de glasuri. SADOVEANU, M. C. 202. Din odaia al─âturat─â, auzii c├«teva murmure nedeslu╚Öite, pe urm─â dintr-o dat─â un glas aspru. DUN─éREANU, CH. 119. Deodat─â un murmur de mirare se ridic─â ├«mpregiurul nostru. ALECSANDRI, O. P. 10. ÔÖŽ Exprimarea unei nemul╚Ťumiri prin cuvinte rostite cu jum─âtate de glas; protest ├«nfundat al unei mul╚Ťimi nemul╚Ťumite. V. morm─âit. Ei ├«i r─âspunser─â cu un murmur ├«ntunecos. DUMITRIU, N. 17. 2. Zgomot u╚Öor ╚Öi continuu f─âcut de o ap─â curg─âtoare, de frunzi╚Öul mi╚Öcat de v├«nt etc.; fream─ât, susur, ╚Öopot. Apa c─âdea m─ârunt, izbind p─âm├«ntul ├«ntr-un murmur molcom ╚Öi ├«n─âbu╚Öit. MIHALE, O. 250. S─ârutarea de atunci, ├«n via╚Ťa, ├«n fiorul ╚Öi ├«n murmurul p─âdurii, s-a ├«mpr─â╚Ötiat peste toat─â via╚Ťa mea. SADOVEANU, O. VIII 14. ÔŚŐ Fig. Prin lumina orbitoare veneau zgomotele ├«mprejurimilor ca ceva neobi╚Önuit, ca murmurul unei vie╚Ťi cu totul nou─â, atunci izvor├«t─â din p─âm├«nt. SADOVEANU, O. IV 21. ÔÖŽ (Rar) Zgomot surd ╚Öi continuu produs de un motor sau de o ma╚Öin─â ├«n ac╚Ťiune. Fabricile de la margini trimeteau murmurul lor surd, sl─âbit de dep─ârtare. DUN─éREANU, CH. 98.- Pl. ╚Öi: murmururi (ANGHEL, ├Ä. G. 46). ÔÇô Variant─â: m├║rmur─â (ODOBESCU, S. III 92, NEGRUZZI, S. I 160, ALEXANDRESCU, M. 74) s. f.
MURMUR├ü, m├║rmur, vb. I. Intranz. 1. A rosti cuvinte sau a intona o melodie ├«ncet, nedeslu╚Öit. V. bolborosi. Ceasuri lungi scria de zor, F─ârÔÇÖ s─â oboseasc─â, Murmur├«nd ├«nceti╚Öor. DE╚śLIU, M. 59. Radu... murmur─â pierdut, pe g├«nduri. CAMIL PETRESCU, T. II 56. Valea-i ├«n fum, fluiere murmur─â-n st├«n─â. EMINESCU, O. IV 100. ÔŚŐ (Rar, subiectul este vorba, glasul) S─â n-ai grij─â, b─â, auzi╚Öi, care e╚Öti acolo? ÔÇô Auzit, murmur─â ad├«nc glasul din ╚Ölep. DUMITRIU, N. 139. Vorbe murmurau amestecate ├«n juru-i. SADOVEANU, O. VIII 39. ÔŚŐ Tranz. C├«nd a murmurat vorba asta, Pan╚Ť├«ru a ├«n╚Ťeles-o. SADOVEANU, O VIII 192. (Poetic) ├«mi murmur bucuria ├«n fluier vechi de fag. STANCU, C. 81. Noaptea-ntreag-o s─â-╚Öi murmure Apele povestea lor. CO╚śBUC, P. I 316. ÔÖŽ A c├«rti ├«mpotriva cuiva sau a ceva, a protesta cu jum─âtate de glas. Parc─â ╚Öti╚Ťi voi cum murmur─â ╚Öi se mi╚Öc─â poporul asuprit? SADOVEANU, O. I 324. Oamenii nu se ajung ╚Öi murmur─â, ╚Öi se agit─â, ╚Öi amenin╚Ť─â. REBREANU, R. I 223. Cei ce se lupt─â murmur├«nd De s-ar lupta ╚Öi-n primul r├«nd, Ei tot at├«t de buni ne par Ca ori╚Öicare la╚Ö fugar. CO╚śBUC, P. I 257. Lumea ├«ncepe s─â murmure. CARAGIALE, O. III 10. 2. A produce un zgomot u╚Öor ╚Öi continuu. V├«ntul de toamn─â pornise o dat─â cu sara ╚Öi murmura pe afar─â ├«n t─âcerea cur╚Ťii goale. SADOVEANU, O. III 210. Fetele secer─âtoare R├«d ╚Öi c├«nt─â, snopi fac gr├«ul, Murmur─â-ntre s─âlcii r├«ul. CO╚śBUC, P. I 96. Izvoar─â vii murmur─â ╚Öi salt─â de sub piatr─â. EMINESCU, O. I 93.
m├║rmur s. n., pl. m├║rmure
murmurá (a ~) vb., ind. prez. 3 múrmură
m├║rmur s. n., pl. m├║rmure
murmurá vb., ind. prez. 1 sg. múrmur, 3 sg. și pl. múrmură
MÚRMUR s. 1. susur, zumzet, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.) 2. v. protest. 3. v. foșnet. 4. v. clipocit.
MURMURÁ vb. 1. v. șopti. 2. v. protesta. 3. v. plânge. 4. v. bombăni. 5. v. clipoci.
M├ÜRMUR s.n. ╚śoapt─â; susur, fream─ât. [Cf. lat. murmur, fr. murmure].
MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer].
MÚRMUR s. n. șoaptă; susur, freamăt. (< lat. murmur, fr. murmure)
MURMURÁ vb. I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer)
murmur├í (m├║rmur, ├ít), vb. ÔÇô A susura. ÔÇô Mr. murmuredz, murmurare. Fr. murmurer (├«n mr., probabil din it. mormorare). Pu╚Öcariu 1134 ├«l considera drept reprezentant direct din lat. murmur─üre, cf. REW 5761; dar aparen╚Ťele pledeaz─â ├«n favoarea unei der. neologice, ├«nclin├«nd spre alb. murmuro┼ä (Philippide, II, 648), bg. m─ârmorj─â. ÔÇô Der. murmui, vb. (a murmura) ├«ncruci╚Öare ├«ntre murmura ╚Öi morm─âi (Tiktin); murmurisi, vb. (a murmura), sec. XVIII, ├«nv. din ngr. ╬╝╬┐¤ů¤ü╬╝╬┐¤ů¤ü╬»╬¤ë; murm├║r (var. m├║rmur, murmur─â), s. n. (susur), din fr. murmure (var. din it. mormore ╚Öi ngr. ╬╝╬┐¤ů¤ü╬╝╬┐ß┐Ž¤ü╬▒); murmur─âtor, adj. (care murmur─â); murmuitor, adj. (care murmur─â); murmuial─â, s. f., ca morm─âial─â.
M├ÜRMUR ~e n. 1) Zgomot surd ╚Öi confuz de voci; rumoare; fream─ât. 2) Zgomot monoton ╚Öi continuu, produs de un motor sau de o ma╚Öin─â ├«n ac╚Ťiune. 3) Zgomot continuu, u╚Öor ╚Öi monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curg─âtoare, v├ónt etc.). 4) Protest al unei mul╚Ťimi, manifestat prin producerea simultan─â a unor sunete surde ╚Öi confuze. /<lat. murmur, fr. murmure
A MURMUR├ü m├║mur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propozi╚Ťii) A pronun╚Ťa cu voce joas─â ╚Öi nedeslu╚Öit. 2) (melodii, c├óntece) A c├ónta ├«ncet ╚Öi f─âr─â cuvinte, ca pentru sine; a ├«ng├óna; a fredona. 2. intranz. (despre ape curg─âtoare, frunze mi╚Öcate de v├ónt etc.) A face s─â se aud─â un murmur; a produce un zgomot lin, continuu ╚Öi pl─âcut; a susura; a ╚Öopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer
murmur n. 1. sgomot surd ╚Öi confuz al mai multor persoane cari vorbesc dintrÔÇÖodat─â: un murmur de aprobare; 2. pl├óngeri cauzate de nemul╚Ťumire; 3. sb├órn─âit de albine; 4. sgomotul apei ce curge, al v├óntului ce mi╚Öc─â frunzele.
murmur├á v. 1. a scoate un murmur: izvorul murmur─â; 2. a face s─â sÔÇÖauz─â murmure: poporul murmura ├«n contra tiranilor.
1) *m├║rmur n., pl. e (lat. murmur, fr. murmure, it. m├│rmore [poet.] ╚Öi -orio). V├«j├«it de v├«nt, de valur─ş. G─âl─âgie, zgomot confuz (caÔÇÖntrÔÇÖun b├«lc─ş). Protest ├«nfundat (ca al une─ş mul╚Ťim─ş nemul╚Ť─âmite). ÔÇô ├Än sec. 19 (Munt.) ╚Öi murm├║r─â, f., pl. e (ngr. murm├║ra).
2) *m├║rmur, a -├í v. intr. (lat. m┼şrmuro, -├íre; it. mormorare, fr. murmurer. E rud─â pin sunet cu a morm─âi ╚Öi a borborosi). Fac un zgomot confuz ╚Öi prelungit: v├«ntu murmur─â (sa┼ş: v├«j├«─şe, ╚Öu─şer─â), izvoru murmur─â (sa┼ş: c─şuru─şe), valurile murmur─â (sa┼ş pleosc─â─şesc); Fig. Protestez ├«nfundat: poporu murmur─â contra tiranilor, a murmura pintre din╚Ť─ş. ÔÇô ├Än sec 18 ╚Öi murmurisesc (ngr. murmur├şzo, aor. -├║risa). V. c├«rtesc.
MURMUR s. 1. susur, zumzet, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.) 2. crîcneală, crîcnire, protest, (pop.) cîrteală, (înv.) răpștire. (Nu se aude nici un ~.) 3. fîșîit, foșnet, freamăt, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ de frunze.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.)
MURMURA vb. 1. a ╚Öopti. (A ~ ceva pe care nu l-am ├«n╚Ťeles.) 2. a cr├«cni, a protesta, (pop.) a c├«rti, (prin Mold. ╚Öi Bucov.) a ble╚Öti, (├«nv.) a r─âp╚Öti. (Cine mai ~ ├«n front?) 3. a (se) pl├«nge, (pop.) a c├«rti, (├«nv. ╚Öi reg.) a t├«nji. (S─â nu ~!) 4. a b─âlm─âji, a b├«igui, a b├«r├«i, a bodog─âni, a bolborosi, a bomb─âni, a boscorodi, a g├«ng─âvi, a ├«ndruga, a ├«ng─âima, a ├«ng├«na, a m├«r├«i, a molf─âi, a morm─âi, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dond─âni, a mogorogi, a mond─âni, a mormoti, a moroc─âni, a slomni, a toloc─âni, (Ban.) a p├«tc─âi, (prin Olt.) a ╚Öondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 5. clipoci, a suna, a susura, a ╚Öopoti, a ╚Öopti, <span style=ÔÇ×font-size: xx-small;ÔÇŁ>a</span> ╚Öu╚Öoti, (rar) a ╚Öu╚Öui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (├«nv.) a murmui. (Apele ~.)

Murmur dex online | sinonim

Murmur definitie

Intrare: murmur
murmur substantiv neutru
Intrare: murmura
murmura verb grupa I conjugarea I