MURGULÉȚ, murguleți, s. m. (Rar) 1. Diminutiv al lui murg2 (2); murgușor. 2. (Art.) Numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Murg2 + suf. -uleț.

MURGULÉȚ, murguleți, s. m. 1. Diminutiv al lui murg2 (2); murgușor. 2. (Art.) Numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Murg2 + suf. -uleț.

MURGULÉȚ, murguleți, s. m. (Mai ales în poezia populară) Cal cu părul castaniu-închis sau brun (v. murg2); p. ext. orice cal. Murguleț cu părul creț... Să zbori zborul gîndului! ALECSANDRI, P. I 106.

murguléț (rar) s. m., pl. murguléți

!murguléțul (dans) s. n. art., neart. murguléț

murguléț s. m., pl. murguléți

murguléțul (dans) s. m. art.

MURGULÉȚ s. (ZOOL.) murgușor, murguț.

MURGULEȚ s. (ZOOL.) murgușor, murguț.

murgulețul v. rustemul.