murguț definitie

7 definiții pentru murguț

MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.
MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.
MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj. (Mai ales în poezia populară) Diminutiv al lui murg2. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta. ȚICHINDEAL, F. 238. ♦ (Substantivat) Murguleț. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor, Să te-ntreci cu șoimii-n zbor. ANT. LIT. POP. I 293. Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49.
murgúț (rar) adj. m., s. m., pl. murgúți; adj. f., s. f. murgúță, pl. murgúțe
murgúț adj. m., s. m., pl. murgúți; f. sg. murgúță, pl. murgúțe
MURGÚȚ s. v. murguleț.
MURGUȚ s. (ZOOL.) murguleț, murgușor.

murguț dex

Intrare: murguț (adj.)
murguț adjectiv
Intrare: murguț (s.m.)
murguț substantiv masculin