murgit definitie

2 intrări

22 definiții pentru murgit

MURGÍ1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.
MURGÍ2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.
MURGÍT s. n. (Înv. și reg.) Amurg. – V. murgi1.
MURGÍ1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.
MURGÍ2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.
MURGÍT s. n. (Reg.) Amurg. – V. murgi1.
MURGÍ, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, a se întuneca. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.
MURGÍT s. n. (Rar, în loc. adv.) În murgit = pe înserate, în amurg. Cîndu-i colea în murgit, Badea din codru-a ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286.
murgí1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgéște, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. să murgeáscă
murgí2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgésc, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 să murgeáscă
murgít (înv., reg.) s. n.
murgí (a amurgi) vb., ind. prez. 3 sg. murgéște, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. murgeáscă
murgí (a căpăta o culoare închisă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgésc, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. murgeáscă
murgít s. n.
MURGÍ vb. v. amurgi, însera, întuneca, scăpăta.
MURGÍT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.
murgì v. 1. a amurgi; 2. a apare din depărtare: alții la hotar murgesc BOL.
amurgéște, a v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.
murgéște, V. amurgește.
murgít, V. amurgit.
murgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA.
murgit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

murgit dex

Intrare: murgi
murgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: murgit
murgit substantiv neutru