murdar definitie

19 definiții pentru murdar

MURDÁR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre ființe) Care nu se spală, care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, mârșav, ticălos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar.
MURDÁR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre ființe) Care nu se spală, care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, mârșav, ticălos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar.
MURDÁR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. (în opoziție cu curat) Plin de pete, acoperit de praf, de murdării sau de gunoi; nespălat, impur, întinat. Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare. ISPIRESCU, L. 40. Înaintea patului, o masă murdară. EMINESCU, N. 38. În scunda tavernă mohorîtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare. stătea posomorită, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită. id. o. i 56. ♦ (Despre ființe) Care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă sau despre lumină) Lipsit de limpezime, de claritate; tulbure. De prin crîșme... pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară. EMINESCU, N. 34. 2. Fig. (Despre acțiuni omenești) Josnic, mîrșav, degradant; (despre oameni) care comite acțiuni urîte. Acuma vezi și tu cît e de murdar și de nevrednic de iubirea ta. REBREANU, I. 113. Dumneata sugi sîngele poporului. – Murdar! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen. Și începu să-i spuie vorbe murdare și s-o înjure, cu patimă. DUMITRIU, P. F. 37.
murdár adj. m., pl. murdári; f. murdáră, pl. murdáre
murdár adj. m., pl. murdári; f. sg. murdáră, pl. murdáre
MURDÁR adj. v. ilegal, ilicit, incorect, mișelesc, necinstit, neclar, necorect, nelegal, neonest, obscen, rușinos, scelerat, tulbure.
MURDÁR adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
MURDÁR adj. 1. jegos, mânjit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scirnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mârșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, râpat, râpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smârced, smârd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. jegos, mânjit, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.) 3. v. impur.
Murdar ≠ curat
murdár (murdáră), adj. – Soios, slinos, jegos. – Mr. murdar. Tc. (per.) murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160), cf. ngr. μουρντάρης, alb., sb. murdar. – Der. murdalnic, s. n. (înv., murdărie), din tc. murdalik; murdări, vb. (a face murdar); murdărie, s. f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie); murdărisi, vb. (înv., a murdări), din ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.
MURDÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia. 3) fig. Care este vrednic de dispreț; lipsit de scrupule. 4) (despre lumină, apă etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vădește lipsă de pudoare. /<turc. murdar
murdar a. 1. necurat: apă murdară;. 2. obscen: vorbe murdare; 3. fig; sgârcit. [Turc. MURDAR].
murdár, -ă adj. (turc. murdar, mundar [d. pers. mürd, mort]; ngr. murdáris, alb. sîrb. murdar). Necurat, scîrnav: stradă, haĭnă, mînă murdară. Fig. Ordinar, trivial: vorbe murdare. Ignobil, gro...1, vulgar: caracter murdar. Avar murdar, avar grozav. Adv. În mod murdar.[1]
murdar adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.
murdar adj. v. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. MIȘELESC. NECINSTIT. NECLAR. NECORECT. NELEGAL. NEONEST. RUȘINOS. SCELERAT. TULBURE.
MURDAR adj. 1. jegos, mînjit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mîrșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, rîpat, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. jegos, mînjit, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.) 3. impur, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)
mâini murdáre sint. s. Corupție ◊ „Mâini murdare și la Londra. Suflă vânt de corupție tipic italiană și la Londra, anunță ziarul «The Guardian».” R.l. 22 III 93 p. 3 (după mâini curate)
honioș Cuvîntul, care înseamnă „murdar”, e atestat în MCD, p. 74 (din Vîlcele), fără etimologie, alături de honioși „a se murdări” și honioșag, acesta din urmă explicat prin magh. hanyagság „neglijență, nepăsare”; honioș apare și în Lex. reg. I, p. 20 (Șomcuța-Mare) și mi-a fost semnalat de o ascultătoare de radio de la Gherla. Tamás socotește că honioș vine de la magh. hanyag, iar consoana finală s-ar datora influenței unui plural *honioji de la singularul neatestat *honiog. Mi se pare mai probabil că a fost împrumutat numai derivatul honioșag, care se explică nesilit din magh. hanyagság, iar honioș e un derivat regresiv de la acesta.
murdar, -ă, murdari, -e adj. (d. afacere etc.) ilegală, în afara legii.

murdar dex

Intrare: murdar
murdar adjectiv