murătură definitie

11 definiții pentru murătură

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.
MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.
MURĂTÚRĂ, murături, s. f. (Mai ales la pl., la sg. cu sens colectiv) Legume conservate în saramură sau în oțet. Murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I 5.
murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri
murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri
MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).
MURĂTÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură
murătură f. 1. mură de legume (varză, castraveți); 2. legume înăcrite.
murătúră f., pl. ĭ. Pl. Legume murate.
MURĂTU s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).
murătură, murături s. f. (peior.) 1. persoană antipatică. 2. om de nimic, om lipsit de orice calitate. 3. om lipsit de personalitate.

murătură dex

Intrare: murătură
murătură substantiv feminin