Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru munticel

MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel.
MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel.
MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte. Pe piscul unui munticel... zări o căprioară. ISPIRESCU, B. 288.
munticél (rar) s. m., pl. munticéi, art. munticéii
munticél s. m., pl. munticéi, art. munticéii
MUNTICÉL s. v. muntișor.
MUNTICEL s. (GEOGR.) muntișor.

Munticel dex online | sinonim

Munticel definitie

Intrare: munticel
munticel substantiv masculin