Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru muntișor

MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor.
MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor.
MUNTIȘÓR, muntișori și munțișori, s. m. Munticel. Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai țăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. [Piatra] stă între doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I 196. O bîtcă ce este între patru dealuri, dincolo de muntișorul ăla ce se vede. GORJAN, H. I 63.
muntișór (rar) s. m., pl. muntișóri
muntișór s. m., pl. muntișóri
MUNTIȘÓR s. (GEOGR.) munticel.
MUNTIȘOR s. (GEOGR.) munticel.

Muntișor dex online | sinonim

Muntișor definitie

Intrare: muntișor
muntișor substantiv masculin