MUNTENIZÁ, muntenizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A-și însuși sau a face să-și însușească felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor (1). – Muntean + suf. -iza.

MUNTENIZÁT, -Ă, muntenizați, -te, adj. (Rar) Adaptat la specificul muntenesc (1); transformat după modelul graiului din Muntenia. – V. munteniza.

MUNTENIZÁ, muntenizez, vb. I. Refl. A-și însuși felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor (1). – Muntean + suf. -iza.

MUNTENIZÁT, -Ă, muntenizați, -te, adj. Adaptat la specificul muntenesc (1); transformat după modelul graiului din Muntenia. – V. munteniza.

MUNTENIZÁ, muntenizez, vb. I. Refl. A-și însuși felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor (2). Interveni Sabina, parodiind accentul lui Nelu, atît de subit muntenizat. C. PETRESCU, C. V. 98.

!muntenizá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se muntenizeáză

muntenizá vb., ind. prez. 3 sg. muntenizeáză