MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.

MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.

MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Franțuzism rar) Dărnicie, generozitate. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326.

munificénță (livr.) s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe

munificénță s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe

MUNIFICÉNȚĂ s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].

MUNIFICÉNȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza)

munificență f. mare dărnicie.

munificénță f., pl. e (lat. munificentia). Dărnicie, liberalitate.

munificență s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.