Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru munificen╚Ť─â

MUNIFIC├ëN╚Ü─é, munificen╚Ťe, s. f. (Livr.) Generozitate. ÔÇô Din fr. munificence, it. munificenza.
MUNIFIC├ëN╚Ü─é, munificen╚Ťe, s. f. (Livr.) Generozitate. ÔÇô Din fr. munificence, it. munificenza.
MUNIFIC├ëN╚Ü─é, munificen╚Ťe, s. f. (Fran╚Ťuzism rar) D─ârnicie, generozitate. Tr─âia din munificen╚Ťa celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326.
munific├ęn╚Ť─â (livr.) s. f., g.-d. art. munific├ęn╚Ťei; pl. munific├ęn╚Ťe
munific├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. munific├ęn╚Ťei; pl. munific├ęn╚Ťe
MUNIFIC├ëN╚Ü─é s. v. culan╚Ť─â, d─ârnicie, generozitate, m─ârinimie.
MUNIFIC├ëN╚Ü─é s.f. (Rar) D─ârnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus ÔÇô dar, facere ÔÇô a face].
MUNIFIC├ëN╚Ü─é s. f. generozitate; larghe╚Ťe. (< fr. munificience, it. munificenza)
munificen╚Ť─â f. mare d─ârnicie.
munific├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. munificentia). D─ârnicie, liberalitate.
munificen╚Ť─â s. v. CULAN╚Ü─é. D─éRNICIE. GENEROZITATE. M─éRINIMIE.

Munificen╚Ť─â dex online | sinonim

Munificen╚Ť─â definitie

Intrare: munificen╚Ť─â
munificen╚Ť─â substantiv feminin