munificență definitie

11 definiții pentru munificență

MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.
MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.
MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Franțuzism rar) Dărnicie, generozitate. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326.
munificénță (livr.) s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe
munificénță s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe
MUNIFICÉNȚĂ s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.
MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].
MUNIFICÉNȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza)
munificență f. mare dărnicie.
munificénță f., pl. e (lat. munificentia). Dărnicie, liberalitate.
munificență s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.

munificență dex

Intrare: munificență
munificență substantiv feminin