mungiu definitie

2 intrări

10 definiții pentru mungiu

MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu.
MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu.
mungíu (înv.) s. n., art. mungíul; pl. mungíi, art. mungíii (-gi-ii)
mungíu s. n., art. mungíul; pl. mungíi, art. mungíii
MUNGÍU s. v. lumânărar.
mungíu (mungíi), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv.
mungerie f. Mold. fabrică de lumânări de seu. [Vechiu-rom. mungiu, lumânărar = turc. MUMDJY (din MUM, ceară, lumânare)].
mungíŭ m. (din mumgiŭ, turc. mumğu, d. mum, pers. mum, ceară. V. mumie). Vechĭ. Lumînărar (fabricant orĭ vînzător). V. Ĭorga, Negoț 177.
mungiu s. v. LUMÎNĂRAR.
Mung/escu, -ești, -iu, -ociu v. Mongu 2-4.

mungiu dex

Intrare: mungiu
mungiu substantiv neutru
Intrare: Mungiu
Mungiu