Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru muncitorime

MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.
MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.
MUNCITORÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea muncitorilor, mulțime de muncitori.
muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímii
muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímii
MUNCITORÍME ~i f. (colectiv de la muncitor) 1) Totalitate a muncitorilor. 2) Mulțime de muncitori. /muncitor + suf. ~ime

Muncitorime dex online | sinonim

Muncitorime definitie

Intrare: muncitorime
muncitorime substantiv feminin