Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru munc─â

M├ÜNC─é, munci, s. f. 1. Desf─â╚Öurare a unei activit─â╚Ťi fizice sau intelectuale ├«ndreptat─â spre un anumit scop; activitate prin care omul modific─â ╚Öi adapteaz─â lucrurile din natur─â pentru satisfacerea trebuin╚Ťelor sale. ÔÖŽ (La pl.) Lucru la c├ómp, lucrul c├ómpului; lucr─âri agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseal─â, c├ó╚Ötig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; str─âdanie; ocupa╚Ťie, ├«ndeletnicire. 4. (├Änv. ╚Öi pop.; la pl.) Torturi, cazne. 5. (├Änv. ╚Öi pop.) Durere, suferin╚Ť─â (fizic─â sau moral─â); chin. ÔÖŽ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile na╚Öterii. ÔÇô Din sl. monka.
M├ÜNC─é, munci, s. f. 1. Activitate con╚Ötient─â (specific─â omului) ├«ndreptat─â spre un anumit scop, ├«n procesul c─âreia omul efectueaz─â, reglementeaz─â ╚Öi controleaz─â prin ac╚Ťiunea sa schimbul de materii dintre el ╚Öi natur─â pentru satisfacerea trebuin╚Ťelor sale. ÔÖŽ (La pl.) Lucru la c├ómp, lucrul c├ómpului; lucr─âri agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseal─â, c├ó╚Ötig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; str─âdanie; ocupa╚Ťie, ├«ndeletnicire. 4. (├Änv. ╚Öi pop.; la pl.) Torturi, cazne. ÔÖŽ Durere, suferin╚Ť─â (fizic─â sau moral─â); chin. ÔÖŽ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile na╚Öterii. ÔÇô Din sl. monka.
M├ÜNC─é, munci, s. f. 1. Activitate a omului ├«ndreptat─â spre un scop, ├«n procesul c─âreia omul modific─â ╚Öi adapteaz─â lucrurile din natur─â pentru satisfacerea trebuin╚Ťelor lui. ├Än Republica Popular─â Rom├«n─â munca este o datorie ╚Öi o chestiune de onoare pentru fiecare cet─â╚Ťean capabil de munc─â, dup─â principiul ┬źcine nu munce╚Öte nu m─ân├«nc─â┬╗. CONST. R.P.R. 13. Munca e pulsul de via╚Ť─â al omenirii, e biruin╚Ťa veacurilor viitoare. SADOVEANU, O. VI 337. ├Än mai, c├«nd rozele-nfloresc... Popoarele s─ârb─âtoresc A muncii sf├«nt─â s─ârb─âtoare. DEMETRESCU, O. 80. ╚śi cu munc─â mai pu╚Ťin─â va fi lan mai roditor, C├«nd descoperiri m─âre╚Ťe vor sta lumii de-ajutor. BELDICEANU, P. 126. ÔŚŐ (Ec. pol.) For╚Ť─â de munc─â v. for╚Ť─â. Munc─â abstract─â = cheltuire de for╚Ť─â de munc─â omeneasc─â socotit─â ├«n general ╚Öi care creeaz─â valoarea m─ârfurilor. O valoare de ├«ntrebuin╚Ťare, un bun, nu are deci valoare dec├«t pentru c─â ├«n el se afl─â concretizat─â sau materializat─â munc─â omeneasc─â abstract─â. MARX, C. I 72. Munc─â concret─â = cheltuire de for╚Ť─â de munc─â omeneasc─â ├«ntr-o. form─â special─â, ├«ndreptat─â c─âtre un anumit scop ╚Öi care creeaz─â valoarea de ├«ntrebuin╚Ťare a m─ârfii. Orice munc─â este, pe de alt─â parte, cheltuire de for╚Ť─â de munc─â omeneasc─â ├«ntr-o form─â special─â, ├«ndreptat─â asupra unui scop anumit, ╚Öi ├«n aceast─â calitate a ei de munc─â util─â concret─â ea produce valori de ├«ntrebuin╚Ťare. MARX, C. I 79. Oamenii muncii = to╚Ťi cei care muncesc permanent cu bra╚Ťele sau cu mintea ├«ntr-un sector al produc╚Ťiei. Protec╚Ťia muncii = ansamblul m─âsurilor luate pentru a evita accidente de munc─â, a asigura desf─â╚Öurarea activit─â╚Ťii muncitorilor ├«n condi╚Ťiile cele mai bune. Munc─â ├«n acord v. acord. Munc─â salariat─â v. salariat. Munc─â calificat─â v. calificat. Diviziunea muncii v. diviziune. ÔŚŐ Expr. A cuprinde munca = a face fa╚Ť─â cu succes, a ├«ndeplini cu succes anumite sarcini de ├«ndrumare sau de conducere. A scoate din munc─â = a ├«ndep─ârta pe cineva dintr-un anumit post. 2. Efort de a realiza ceva; osteneal─â, str─âdanie. Stilul artistic al lui Eminescu este rezultatul unei munci ├«ndelungate de selectare a materialului din limba comun─â. ROSETTI, S. I, 37. To╚Ťi aceia care vorbe mari arunc─â Numai banul ├«l v├«neaz─â ╚Öi c├«╚Ötigul f─âr─â munc─â. EMINESCU, O. I 151. ÔÖŽ Ocupa╚Ťie, ├«ndeletnicire. Care munc─â mi-e mai drag─â? Munca cea de haiducie. ALECSANDRI, P. P. 290. ÔÖŽ (La pl.) Lucrul c├«mpului; munc─â agricol─â. O s─â vii s─â ne rogi s─â s─ârim s─â-╚Ťi facem muncile-n prim─âvar─â. SANDU-ALDEA, D. N. 209. Care cu poveri de munc─â Vin ├«ncet ╚Öi sc├«r╚Ť├«ind. CO╚śBUC, P. I 47. V─âzui oameni... Cu plugurile la munci. ALECSANDRI, P. P. 285. 3. Folosul material agonisit prin lucru; agonisit─â. C├«nd ├«╚Öi aducea ea aminte de puicele cele nadolence ╚Öi baghete, de vini╚Öorul din cram─â, de r─âsipa ce s-a f─âcut cu munca ei... cr─âpa de ciud─â. CREANG─é, P. 12. Munca-ne de zece ani Pun p-o hain─â de purtare. BOLLIAC, O. 203. 4. (├Änvechit, mai ales la pl.) Torturi, cazne. Muncile cele groaznice ale usturimei. ISPIRESCU, U. 78. ╚śi-n temni╚Ť─â s─â-i bagi, ╚śi la munc─â s─â-i ╚Ťii P├«n-or pieri de vii! TEODORESCU, P. P. 106. ÔÖŽ (Rar) Suferin╚Ť─â, chin. C├«te munci, c├«te necazuri... Inimi, soarta hot─âre╚Öte s─â r─âbda╚Ťi. CONACHI, P. 82. 5. (Numai ├«n expr.) Munc─â silnic─â = pedeaps─â care se aplic─â pentru fapte penale grave, pentru crime (pronun╚Ťat─â printr-o hot─âr├«re judec─âtoreasc─â). Didina... ├«l orbe╚Öte, risc├«nd astfel s─â fie arestat─â ╚Öi s─â mearg─â la munca silnic─â. GHEREA, ST. CR. I 366.
cárte de múncă s. f. + prep. + s. f.
m├║nc─â s. f., g.-d. art. m├║ncii; pl. munci
zi-m├║nc─â s. f., art. z├şua-m├║nc─â, g.-d. art. z├şlei-m├║nc─â; pl. z├şle-m├║nc─â
c├írte de m├║nc─â s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. c─âr╚Ťii de m├║nc─â; pl. c─âr╚Ťi de m├║nc─â
m├║nc─â s. f., g.-d. art. m├║ncii; pl. munci
zi-m├║nc─â s. f., art. z├şua-m├║nc─â, g.-d. art. z├şlei-m├║nc─â; pl. z├şle-m├║nc─â
zi-m├║nc─â s. f., art. z├şua-m├║nc─â, g.-d. art. z├şlei-m├║nc─â; pl. z├şle-m├║nc─â
MÚNCĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. strădanie.
M├ÜNC─é s. v. calvar, canon, cazn─â, chin, durere, ├«ncercare, patim─â, p─âs, p─âtimire, schingiuire, schingiuit, suferin╚Ť─â, supliciu, tortur─â.
Munc─â Ôëá odihn─â
m├║nc─â (m├║nci), s. f. ÔÇô 1. Martiriu, chin, supliciu. ÔÇô 2. Lucru, treab─â. ÔÇô Megl. monc─â. Sl. m─ůka ÔÇ×chinÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. m─âka ÔÇ×munc─âÔÇŁ, sb. muka; cf. mucenic. ÔÇô Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se nec─âji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (├«nv., chin; lucr─âtor; adj., laborios, activ); muncelni╚Ť─â, s. f. (├«nv., martiriu), din sl. m─ů─Źenica; muncitoresc, adj. (lucr─âtor); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori).
M├ÜNC─é ~ci f. 1) Activitate fizic─â sau intelectual─â ├«ndreptat─â spre a crea bunuri materiale ╚Öi spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) ├«n vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) ├«nv. mai ales la pl. Suferin╚Ť─â fizic─â sau/╚Öi moral─â (foarte puternic─â); chin greu; cazn─â; tortur─â; supliciu. 5): ~ silnic─â pedeaps─â prin care un condamnat era lipsit de libertate ╚Öi pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka
munc─â f. 1. pl. chinuri ve╚Önice pentru pedeapsa p─âc─âto╚Öilor: muncile iadului; o biat─â p─âs─âric─â de munci te izb─âve╚Öte AL.; 2. anevoin╚Ť─â, necaz: destul─â munc─â am avut; 3. greutate de a face ceva: munc─â grea; 4. lucrare penibil─â: munca c├ómpului, unelte de munc─â; munc─â silnic─â, pedeaps─â aflictiv─â ╚Öi infamant─â la care se os├óndesc (minimul 5 ani, maximul pe viea╚Ť─â) criminalii ├«n ocne. [Slav. M├ĽKA, supliciu, martiriu].
m├║nc─â f., pl. ─ş (vsl. monka, rus. m├║ka. V. mucenic). Chin, suplici┼ş, tortur─â: muncile ─şadulu─ş. Greutate, dificultate: cu mult─â munc─â am f─âcut asta. Ac╚Ťiunea de a munci, de a lucra lucrur─ş grele manuale sa┼ş ╚Öi intelectuale, lucru, lucrare: munca c├«mpulu─ş, munca unu─ş hamal, unu─ş profesor. Munc─â silnic─â, V. silnic. V. ╚Öi clac─â, robot─â.
muncă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ.
MUNC─é s. 1. lucru, treab─â, (rar) lucrare, (reg.) me╚Öte╚Öug, (├«nv.) deal─â, laboare. (A f─âcut o ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 2. activitate, ├«ndeletnicire, lucru, ocupa╚Ťie, preocupare, treab─â, (livr.) travaliu, (├«nv.) ocupare, preocupa╚Ťie. (├Ä╚Öi vede de ~ lui.) 3. cazn─â, chin, efort, for╚Ťare, osteneal─â, sfor╚Ťare, silin╚Ť─â, str─âdanie, str─âduin╚Ť─â, trud─â, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) str─âduial─â, str─âduire, (pop.) canoneal─â, (reg.) ╚Ötrapa╚Ť, (prin Munt.) mor├«nceal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) zoal─â, (├«nv.) c─âznire, nevoin╚Ť─â, ostenin╚Ť─â, sfor╚Ť─â, str─âd─ânuin╚Ť─â, str─âd─ânuire. (~ lui a fost ├«ncununat─â de succes.)
MUNC─é. Subst. Munc─â, munculi╚Ť─â (dim.), muncu╚Öoar─â, muncire (├«nv. ╚Öi pop.), lucru, lucrat, lucrare (├«nv.), treab─â, trebu╚Öoar─â (dim., pop. ╚Öi fam.), trud─â (pop.), trudnicie, robot─â, roboteal─â, robotit. Produc╚Ťie. Osteneal─â (├«nv. ╚Öi pop.), oboseal─â, efort, str─âdanie, str─âduial─â (rar), str─âduin╚Ť─â (rar), istovire. Ac╚Ťiune, activitate; ocupa╚Ťie, ├«ndeletnicire, preocupare; meserie, profesie, profesiune; slujb─â, slujbuli╚Ť─â (dim.), slujbu╚Öoar─â (rar), serviciu, post; c├«mpul muncii. Munc─â fizic─â, munc─â manual─â; munc─â agricol─â, munca c├«mpului; munc─â industrial─â; munc─â intelectual─â. Munc─â grea. Munc─â salariat─â. For╚Ť─â de munc─â. Muncitor, om al muncii, lucr─âtor, truditor (pop. ╚Öi livr.), slujba╚Ö, salariat. Adj. Muncitor, truditor (pop. ╚Öi livr.), trudnic (pop.), lucr─âtor, harnic, str─âdalnic (├«nv. ╚Öi pop.), activ, zelos, robaci (reg.). Muncit, trudit (pop.), obosit, ostenit (├«nv. ╚Öi pop.), istovit, spetit. Vb. A munci, a lucra, a munci din greu, a se speti muncind, a munci (a lucra) pe br├«nci, a trage ├«n (la) ham, a munci ca un hamal, a roboti, a treb─âlui, a se istovi, a se osteni (├«nv. ╚Öi pop.), a-╚Öi da (toat─â) osteneala, a se c─âzni, a se sili, a (se) trudi (pop.), a-╚Öi da truda (pop.); a face treab─â, a avea treburi, a avea treab─â p├«n─â peste cap, a nu-╚Öi vedea capul de treburi, a fi ├«n treab─â, a avea de lucru, a avea lucru (reg.), a fi ocupat, a fi prins (cu lucru, cu treburi); a activa, a fi activ; a produce, a crea. A porni la munc─â, a veni singur la ham, a se pune pe treab─â, a se da la treab─â, a se pune pe (la) lucrate, a se ├«nh─âma la lucru, a pune um─ârul, a ajuta, a da o m├«n─â de ajutor. V. activitate, efort, h─ârnicie, ├«ndeletnicire, me╚Öte╚Öug, me╚Öte╚Öugar, oboseal─â.
LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca st─âruitoare ├«nvinge totul ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, 1, 145-146.
ORGANIZA╚ÜIA INTERNA╚ÜIONAL─é A MUNCII (O.I.M.; ├«n engl.: Interna╚Ťional Labour Organization ÔÇô I.L.O.), agen╚Ťie specializat─â ├«n cadrul sistemului O.N.U. (din 1946), cu sediul la Geneva (Elve╚Ťia), creat─â ├«n 1919, ├«n scopul ridic─ârii nivelului de trai ╚Öi de munc─â pe plan interna╚Ťional ╚Öi al ├«mbun─ât─â╚Ťirii condi╚Ťiilor de munc─â. O.I.M. are 175 de membri (2002). Rom├ónia a fost membru ├«n perioada 1919-1940 ╚Öi a revenit ├«n organiza╚Ťie ├«n 1956. ├Än 1969 O.I.M. prime╚Öte Premiul Nobel pentru Pace.
MUNC─é subst. 1. Muncu, Silvia, ard. act. 2. cf. Muncaci s─âtean, 1216, din s. Buza, ╚Ťinutul Rodnei (11 ÔÇô 13 C I 108); -u b., ard. ╚Öi ora╚Öul; pentru acesta cf. ung. munkas ÔÇ×lucr─âtorÔÇŁ. 3. Cf. Munceu, Jurj, 1528 (Sur XVIII), zis ╚Öi Muncean, J. (16 A I 297).
a nu se omor├« cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilit─â╚Ťi; a munci pu╚Ťin.
a trece (pe cineva) la munca de jos expr. (d. ╚Öefi) 1. a trasa (unui subaltern) o sarcin─â nepl─âcut─â. 2. a retrograda (pe cineva) dintr-o func╚Ťie.
Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.

Munc─â dex online | sinonim

Munc─â definitie

Intrare: munc─â
munc─â substantiv feminin
Intrare: Munc─â
Munc─â
Intrare: zi-munc─â
zi-munc─â substantiv feminin