multiplicitate definitie

12 definiții pentru multiplicitate

MULTIPLICITÁTE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, -atis.
MULTIPLICITÁTE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, -atis.
MULTIPLICITÁTE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime.
multiplicitáte (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicitắții
multiplicitáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicității
MULTIPLICITÁTE s. v. diversitate.
MULTIPLICITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. (Mat.) Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. [Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas].
MULTIPLICITÁTE s. f. 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ◊ număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. (< fr. multiplicité, lat. multiplicitas)
MULTIPLICITÁTE f. 1) rar Număr considerabil; pluralitate. 2) mat. Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. /<fr. multiplicité, lat. multiplicitas, ~atis
multiplicitate f. număr considerabil și indefinit.
*multiplicitáte f. (lat. multiplicitas, -átis). Mare număr: multiplicitatea formelor cristalelor, a legilor.
MULTIPLICITATE s. diversitate, felurime, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.)

multiplicitate dex

Intrare: multiplicitate
multiplicitate substantiv feminin
  • silabisire: -pli-