Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru multiplicitate

MULTIPLICIT├üTE s. f. Faptul de a fi ├«n num─âr mare; mul╚Ťime; pluralitate, diversitate. ÔÖŽ (Mat.) Num─âr care arat─â de c├óte ori o solu╚Ťie satisface o anumit─â ecua╚Ťie. ÔÇô Din fr. multiplicit├ę, lat. multiplicitas, -atis.
MULTIPLICIT├üTE s. f. Faptul de a fi ├«n num─âr mare; mul╚Ťime; pluralitate, diversitate. ÔÖŽ (Mat.) Num─âr care arat─â de c├óte ori o solu╚Ťie satisface o anumit─â ecua╚Ťie. ÔÇô Din fr. multiplicit├ę, lat. multiplicitas, -atis.
MULTIPLICIT├üTE s. f. Faptul de a fi ├«n num─âr mare; mul╚Ťime.
multiplicit├íte (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicitß║»╚Ťii
multiplicit├íte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicit─â╚Ťii
MULTIPLICITÁTE s. v. diversitate.
MULTIPLICIT├üTE s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; num─âr considerabil, mul╚Ťime. 2. (Mat.) Faptul c─â o solu╚Ťie a unei ecua╚Ťii este multipl─â. ÔÖŽ Num─âr care arat─â de c├óte ori o solu╚Ťie satisface o anumit─â ecua╚Ťie. [Cf. fr. multiplicit├ę, lat. multiplicitas].
MULTIPLICIT├üTE s. f. 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul c─â o solu╚Ťie a unei ecua╚Ťii este multipl─â. ÔŚŐ num─âr care arat─â de c├óte ori o solu╚Ťie satisface o anumit─â ecua╚Ťie. (< fr. multiplicit├ę, lat. multiplicitas)
MULTIPLICIT├üTE f. 1) rar Num─âr considerabil; pluralitate. 2) mat. Num─âr care arat─â de c├óte ori o solu╚Ťie satisface o anumit─â ecua╚Ťie. /<fr. multiplicit├ę, lat. multiplicitas, ~atis
multiplicitate f. număr considerabil și indefinit.
*multiplicitáte f. (lat. multiplicitas, -átis). Mare număr: multiplicitatea formelor cristalelor, a legilor.
MULTIPLICITATE s. diversitate, felurime, multilateralitate, pluralitate, varia╚Ťie, varietate. (O ~ de aspecte.)

Multiplicitate dex online | sinonim

Multiplicitate definitie

Intrare: multiplicitate
multiplicitate substantiv feminin
  • silabisire: -pli-