multiplicator definitie

16 definiții pentru multiplicator

MULTIPLICATÓR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.
MULTIPLICATÓR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.
MULTIPLICATÓR, multiplicatoare, s. n. Aparat sau mașină de multiplicare a unor acțiuni, mărimi sau exemplare.
multiplicatór1 (factor numeric) (-ti-pli-) s. m., pl. multiplicatóri
multiplicatór2 (aparat) (-ti-pli-) s. n., pl. multiplicatoáre
multiplicatór (mat.) s. m. (sil. -pli-), pl. multiplicatóri
multiplicatór (aparat) s. n. (sil. -pli-), pl. multiplicatoáre
MULTIPLICATÓR s. v. înmulțitor.
MULTIPLICATÓR s.n. Aparat, mașină de multiplicat. // s.m. 1. (Mat.) Factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (Ec.) Efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. ♦ (P. restr.) Efectul creșterii unei anumite componente, de regulă a investițiilor, asupra venitului. [Cf. lat. multiplicator, fr. multiplicateur].
MULTIPLICATÓR I. s. n. 1. dispozitiv, aparat, mașină de multiplicat. 2. ferăstrău circular cu mai multe pânze. II. s. m. 1. (mat.) factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (ec.) efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. (< fr. multiplicateur, lat. multiplicator)
MULTIPLICATÓR2 ~i m. 1) mat. Factor al unui produs. 2) Număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie. 3) Persoană specializată în lucrări de multiplicare. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator
MULTIPLICATÓR1 ~oáre n. Aparat pentru multiplicarea unui text; mașină de multiplicat. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator
multiplicator m. număr cu care se înmulțește.
*multiplicatór, -oáre adj. Care multiplică. S. n., pl. oare. Aritm. Înmulțitor, număru care îl înmulțește pe altu.
multiplicator s. v. ÎNMULȚITOR.
MULTIPLICATÓR (< fr., lat.) s. m., s. n. 1. S. m. (MAT.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică, 2. S. n. M. electronic = tub electronic cu vid care folosește fenomenul de emisie secundară. Astfel, electronii emiși de catod lovesc succesiv mai mulți electrozi, care emit la rândul lor electroni, obținându-se creșterea accentuată a numărului de electroni în mișcare echivalentă cu un factor de mare amplificare. ◊ M. fotoelectric = amplificator de fotocurenți slabi, al cărui principiu de funcționare se bazează pe emisia electronică secundară; este folosit la tuburile analizoare de imagine, la aparatele facsimile etc. ◊ M. de frecvență = dispozitiv radioelectronic care mărește un număr întreg de ori frecvența oscilațiilor electrice periodice aplicate la intrare; folosit pentru mărirea frecvenței oscilațiilor stabile la aparatele de radioemisie, radiolocație etc. 3. S. n. Dispozitiv pentru mărirea turației arborelui prizei de forță al unei mașini. ♦ Dispozitiv pentru mărirea presiunii unui lichid (de ex. la pompe). 4. S. n. Aparat cu ajutorul căruia se obțin mai multe exemplare ale unui document.

multiplicator dex

Intrare: multiplicator (mat.; -i)
multiplicator mat.; -i substantiv masculin
  • silabisire: -pli-
Intrare: multiplicator (aparat; -oare)
multiplicator aparat; -oare substantiv neutru
  • silabisire: -pli-