multiplicativ definitie

9 definiții pentru multiplicativ

MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (Gram.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. – Din fr. multiplicatif.
MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (Gram.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. – Din fr. multiplicatif.
MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. (În expr.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. «întreit», «înzecit», «însutit» sînt numerale multiplicative.
multiplicatív (-ti-pli-) adj. m., pl. multiplicatívi; f. multiplicatívă, pl. multiplicatíve
multiplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. multiplicatívi; f. sg. multiplicatívă, pl. multiplicatíve
MULTIPLICATÍV, -Ă adj. Care multiplică, care arată o multiplicare. ◊ Numeral multiplicativ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. [Cf. fr. multiplicatif].
MULTIPLICATÍV, -Ă adj. care multiplică; care exprimă o multiplicare. ♦ numeral ~ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. (< fr. multiplicatif)
MULTIPLICATÍV ~ă (~i, ~e) Care multiplică. * Numeral ~ numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. /<fr. multiplicatif
MULTIPLICATÍV, -Ă adj. (cf. fr. multiplicatif): în sintagma numeral multiplicativ (v.).

multiplicativ dex

Intrare: multiplicativ
multiplicativ adjectiv
  • silabisire: -pli-