MULTIPLICÁȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare. – Din fr. multiplication, lat. multiplicatio.

MULTIPLICÁȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare. – Din fr. multiplication, lat. multiplicatio.

MULTIPLICÁȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare.

multiplicáție (rar) (-ti-pli-, -ți-e) s. f., art. multiplicáția (-ți-a), g.-d. art. multiplicáției; pl. multiplicáții, art. multiplicáțiile (-ți-i-)

multiplicáție s. f. (sil. -pli-, -ți-e), art. multiplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. multiplicáției; pl. multiplicáții, art. multiplicáțiile (sil. -ți-i-)

MULTIPLICÁȚIE s. v. înmulțire, multiplicare.

MULTIPLICÁȚIE s.f. (Rar) Multiplicare. [Gen. -iei, var. multiplicațiune s.f. / cf. fr. multiplication, lat. multiplicatio].

MULTIPLICÁȚIE s. f. multiplicare. (< fr. multiplication, lat. multiplicatio)

multiplicați(un)e f. înmulțire.

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.

multiplicație s. v. ÎNMULȚIRE. MULTIPLICARE.