MULSOÁRE, mulsori, s. f. (Pop.) Mulgere. – Muls1 + suf. -oare.

MULSOÁRE, mulsori, s. f. Mulgere. – Muls1 + suf. -oare.

MULSOẮRE, mulsori, s. f. Mulgere, muls. Mai îngăduiți pînă se isprăvește mulsoarea. SADOVEANU, O. L. 36. Văzu... o porumbiță ușoară și albă ca spuma laptelui la mulsoare. ODOBESCU, S. III 199. Iar Costea cînd se-n- torcea Mare pagubă-și vedea, Că lui, mări., nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici cașul la-nchegătoare. ALECSANDRI, P. P. 55.

mulsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. mulsórii; pl. mulsóri

mulsoáre s. f., g.-d. art. mulsórii; pl. mulsóri

MULSOÁRE s. v. muls.

mulsoare f. muls: albă ca spuma laptelui la mulsoare OD.

mulsoáre f., pl. orĭ. Muls, acțiunea și timpu mulsuluĭ.

MULSOARE s. mulgere, muls, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgare, mulsură, mulzare. (~ oilor.)