MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cinele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomí vb. IV.

MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.

molcomí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 să molcomeáscă

molcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomeáscă

MOLCOMÍ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, smeri, tempera, umili.

A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom

A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom

molcomì v. a alina, a potoli.

mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.

múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.

molcomi vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI.

molcomí, molcomesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. 2. A mângâia, a îmbuna. – Din molcom (DEX, MDA).