mulțumitor definitie

17 definiții pentru mulțumitor

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.
MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.
MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.
MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.
MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.
MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. (Și în forma mulțămitor) Care corespunde cerințelor, care dă satisfacție, produce mulțumire; satisfăcător. Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152. ♦ (Despre persoane, construit cu dativul) Recunoscător. Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42. Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. – Variantă: (regional) mulțămitór, -oáre adj.
mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre
mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre
MULȚUMITÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.
MULȚUMITÓR adj. v. îndatorat, mulțumit, obligat, recunoscător, satisfăcut.
Mulțumitor ≠ nemulțumitor, nesatisfăcător
MULȚUMITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care mulțumește; care corespunde anumitor cerințe; care produce mulțumire; satisfăcător. Răspuns ~. 2) Care aduce mulțumire; care poartă mulțumire; recunoscător. /a mulțumi + suf. ~tor
MULȚUMITÓR2 adv. Cu mulțumire; în mod satisfăcător. /a mulțumi + suf. ~tor
mulțumitor a. care mulțumește.
mulțămitór, -oáre adj. Satisfăcător, care te mulțămește: răspuns mulțămitor.
MULȚUMITOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluție ~ pentru ambele părți.) 2. îndestulător, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)
mulțumitor adj. v. ÎNDATORAT. MULȚUMIT. OBLIGAT. RECUNOSCĂTOR. SATISFĂCUT.

mulțumitor dex

Intrare: mulțumitor
mulțumitor adjectiv
mulțămitor