Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru mul╚Ť─âmitor

MUL╚Ü─éMIT├ôR, -O├üRE adj. v. mul╚Ťumitor.
MUL╚ÜUMIT├ôR, -O├üRE, mul╚Ťumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerin╚Ťelor, care produce mul╚Ťumire; satisf─âc─âtor; care convinge, conving─âtor. 2. (Ast─âzi rar; ╚Öi substantivat) Care exprim─â sau p─âstreaz─â recuno╚Ötin╚Ť─â; recunosc─âtor. [Var.: (reg.) mul╚Ť─âmit├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Mul╚Ťumi + suf. -tor.
MUL╚Ü─éMIT├ôR, -O├üRE adj. v. mul╚Ťumitor.
MUL╚ÜUMIT├ôR, -O├üRE, mul╚Ťumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerin╚Ťelor, care produce mul╚Ťumire; satisf─âc─âtor; care convinge, conving─âtor. 2. (Ast─âzi rar; ╚Öi substantivat) Care exprim─â sau p─âstreaz─â recuno╚Ötin╚Ť─â; recunosc─âtor. [Var.: (reg.) mul╚Ť─âmit├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Mul╚Ťumi + suf. -tor.
MUL╚Ü─éMIT├ôR, -O├üRE adj. v. mul╚Ťumitor.
MUL╚ÜUMIT├ôR, -O├üRE, mul╚Ťumitori, -oare, adj. (╚śi ├«n forma mul╚Ť─âmitor) Care corespunde cerin╚Ťelor, care d─â satisfac╚Ťie, produce mul╚Ťumire; satisf─âc─âtor. Binevoi╚Ťi dar a trece ├«ndat─â pe la biroul nostru spre a regula aceast─â afacere ├«ntr-un chip mul╚Ťumitor pentru am├«ndou─â p─âr╚Ťile. CARAGIALE, O. I 113. ÔŚŐ (Adverbial) Vorbind despre felurite r├«uri ╚Öi r├«u╚Öoare, candidatul r─âspunsese mul╚Ťumitor. BOTEZ, ╚śC. 152. ÔÖŽ (Despre persoane, construit cu dativul) Recunosc─âtor. Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrab─â ╚Ťi-oi fi mul╚Ť─âmitor pentr-un b─ârb─âcu╚Ť, cu coada groas─â. SADOVEANU, B. 42. Cetitorul ├«mi va r─âm├«ne mul╚Ť─âmitor. NEGRUZZI, S. I 43. ÔÇô Variant─â: (regional) mul╚Ť─âmit├│r, -o├íre adj.
mul╚Ťumit├│r adj. m., pl. mul╚Ťumit├│ri; f. sg. ╚Öi pl. mul╚Ťumito├íre
mul╚Ťumit├│r adj. m., pl. mul╚Ťumit├│ri; f. sg. ╚Öi pl. mul╚Ťumito├íre
MULȚUMITÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.
MUL╚ÜUMIT├ôR adj. v. ├«ndatorat, mul╚Ťumit, obligat, recunosc─âtor, satisf─âcut.
Mul╚Ťumitor Ôëá nemul╚Ťumitor, nesatisf─âc─âtor
MUL╚ÜUMIT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care mul╚Ťume╚Öte; care corespunde anumitor cerin╚Ťe; care produce mul╚Ťumire; satisf─âc─âtor. R─âspuns ~. 2) Care aduce mul╚Ťumire; care poart─â mul╚Ťumire; recunosc─âtor. /a mul╚Ťumi + suf. ~tor
MUL╚ÜUMIT├ôR2 adv. Cu mul╚Ťumire; ├«n mod satisf─âc─âtor. /a mul╚Ťumi + suf. ~tor
mul╚Ťumitor a. care mul╚Ťume╚Öte.
mul╚Ť─âmit├│r, -o├íre adj. Satisf─âc─âtor, care te mul╚Ť─âme╚Öte: r─âspuns mul╚Ť─âmitor.
MUL╚ÜUMITOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, satisf─âc─âtor, (fam.) pasabil. (O solu╚Ťie ~ pentru ambele p─âr╚Ťi.) 2. ├«ndestul─âtor, satisf─âc─âtor, suficient. (O cantitate ~.)
mul╚Ťumitor adj. v. ├ÄNDATORAT. MUL╚ÜUMIT. OBLIGAT. RECUNOSC─éTOR. SATISF─éCUT.

Mul╚Ť─âmitor dex online | sinonim

Mul╚Ť─âmitor definitie

Intrare: mul╚Ťumitor
mul╚Ťumitor adjectiv
mul╚Ť─âmitor