mulțămi definitie

19 definiții pentru mulțămi

MULȚĂMÍ vb. IV v. mulțumi.
MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám. – Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!
MULȚĂMÍ vb. IV v. mulțumi.
MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. și pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám. – Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!
MULȚĂMÍ vb. IV v. mulțumi.
MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. (Și în forma mulțămi) 1. Intranz. (Adesea construit cu dativul; la pers. 1 ca formulă stereotipă) A exprima (cuiva) recunoștința și satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar sau un bine care i s-a făcut. Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452. De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... - îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230. Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumise. ODOBESCU, S. III 9. Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374.* (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48. Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493. ◊ (În forma regională mulțam) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296. Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342. ♦ (Adesea la pers. 1 pl., cu valoare de sg.) Exprimă răspunsul la un salut sau la o urare de bine. Bună vreme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Cale bună,, mîndruliță! – Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa. Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Iți dăm și- bucate. STĂNOIU, C. I. 25. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și exprimînd răsplata) Bunicul,, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187. 3. Tranz. A satisface (pe cineva), a face pe placul cuiva. Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL, PETRESCU, U. N. 27. Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13. M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39. 4. Refl. A se socoti satisfăcut; a avea de ajuns; a nu pretinde mai mult. Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226. Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG. Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», rar «de») Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58. Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. ◊ (Urmat de propoziții secundare introduse prin «să») Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă, CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244. ♦ (Popular) A se lăsa de ceva, a renunța la ceva. După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12. ♦ (Rar) A se sătura (de ceva). Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208. – Prez. ind. și: pers. 1 sg. (regional)mulțam. – Variantă: (regional) mulțămí vb. IV.
mulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulțumésc, imperf. 3 sg. mulțumeá; conj. prez. 3 să mulțumeáscă
mulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulțumésc, imperf. 3 sg. mulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mulțumeáscă
MULȚUMÍ vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinității.) 2. v. satisface. 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 4. v. limita.
MULȚUMÍ vb. v. accepta, admite, aproba, compensa, consimți, despăgubi, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi, răsplăti, recompensa.
A (se) mulțumi ≠ a (se) nemulțumi
A mulțumi ≠ a nemulțumi
A MULȚUMÍ ~ésc 1. intranz. A-și exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune „mulțumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept răsplată. 2) A face să simtă bucurie (ca urmare a îndeplinirii unei doleanțe, exigențe sau necesități). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”
A SE MULȚUMÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi satisfăcut. ~ cu puținul pe care-l are. 2) pop. A fi plictisit sau dezgustat (de ceva); a i se face lehamite (de ceva). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”
mulțămì v. V. mulțumi.
mulțumì v. 1. a aduce mulțumiri, a-și arăta recunoștința (pentru o binefacere, un serviciu sau dar): vă mulțumesc; 2. a refuza cu politeță: mulțumesc, nam nevoie; 3. a răsplăti: am să te mulțumesc; 4. a satisface: școlarul să mulțumească pe profesor; 5. a fi mulțumit: se mulțumește cu puțin. [Și mulțămì din mulțam, mulțumesc = (la) mulți ani! formulă de urare devenită expresiunea recunoștinței].
mulțămésc (est) și mulțumésc (vest) v. intr. (din *mulțănesc, d. mulțĭ anĭ, adică urez cuĭva să trăĭască mulțĭ anĭ). Îmĭ arăt pin vorbe recunoștința p. o îndatorire, o binefacere, un dar: ĭ-a mulțămit că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boĭeru l-a mulțămit c’un galben. Satisfac, las mulțămit: acest răspuns l-a mulțămit. V. refl. Îs mulțămit, nu pretind maĭ mult: țăranu Român se mulțămește cu puțin. Foarte mulțămesc! expresiune de mulțămire de multe orĭ ironică și de refuz. – Vechĭ și -imesc. Azĭ în Trans. și mulțám1, mulțămesc![1]
mulțumi vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. COMPENSA. CONSIMȚI. DESPĂGUBI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA.
MULȚUMI vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinității.) 2. a împăca, a satisface. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ cu ce avea.)

mulțămi dex

Intrare: mulțumi
mulțămi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
mulțumi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a