Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru muieri

MUI├ëRE2, muieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) muia; muiat1. ÔÇô V. muia.
MUI├ëRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie c─âs─âtorit─â; so╚Ťie. ÔÇô Lat. mulier, -eris.
MUIER├Ź, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre b─ârba╚Ťi; depr.) A avea ├«nsu╚Öiri sau a adopta atitudini de femeie. ÔÇô Din muiere1.
MUI├ëRE2, muieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) muia; muiat1. ÔÇô V. muia.
MUI├ëRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie c─âs─âtorit─â; so╚Ťie. ÔÇô Lat. mulier, -eris.
MUIER├Ź, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre b─ârba╚Ťi; depr.) A avea ├«nsu╚Öiri sau a adopta atitudini de femeie. ÔÇô Din muiere1.
MUI├ëRE2, muieri, s. f. (├Än concuren╚Ť─â cu ├«nmuiere) Ac╚Ťiunea de a (se) muia; articulare palatalizat─â a unei consoane. Muierea consoanelor.
MUI├ëRE1, muieri, s. f. (Popular, uneori peiorativ) Femeie. So╚Ťia mea a fost muiere frumoas─â. SADOVEANU, O. VII 56. Nu te mai boci ca o muiere! NEGRUZZI, S. I 156. Soacra mea, muiere rea, De mine grij─â n-avea. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 170. 2. (Regional) So╚Ťie. Era acolo unul de zicea: oameni buni, la anul o s─â-mi trage╚Ťi voi la jug, voi cu muierile voastre. DUMITRIU, B. F. 20. Omul spunea c─â-l cheam─â Maftei, c─â are muiere ╚Öi ╚Öase copii numai ca ulcelele. SADOVEANU, O. VII 81. ╚śi bogatu-mi d─â avere S─â iau fata lui muiere. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, B. 435.
MUIER├Ź, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se mole╚Öi. N-am l─âsat satul ╚Öi t├«rgul ca s─â venim in codru s─â ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuli╚Ť─â m─âr sucit, B─âie╚Ťii s-au muierit ╚śi fetele s-au vorbit S─â lase p─ârul pe frunte, La b─âie╚Ťi s─â nu se uite. ╚śEZ. XII 81.
MUI├ëRE2, muieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) muia.
MUI├ëRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. So╚Ťie. ÔÇô Lat. mulier, -eris.
MUIER├Ź, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se mole╚Öi. ÔÇô Din muiere1.
mui├ęre s. f., g.-d. art. mui├ęrii; pl. mui├ęri
!muier├ş (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muier├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se muiere├í; conj. prez. 3 s─â se muiere├ísc─â
mui├ęre (femeie, ├«nmuiere) s. f., g.-d. art. mui├ęrii; pl. mui├ęri
muier├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. muier├ęsc, imperf. 3 sg. muiere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. muiere├ísc─â
MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.
MUI├ëRE s. v. femeie, nevast─â, so╚Ťie.
mui├ęre (mui├ęri), s. f. ÔÇô 1. Femeie m─âritat─â. ÔÇô 2. Femeie, so╚Ťie. ÔÇô Mr. mulÔÇÖare, megl. mulÔÇÖari, istr. mulere. Lat. m┼şlier (Densusianu, Hlr., 66; Pu╚Öcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. mugl├Ęri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuan╚Ť─â depreciativ─â ├«n limba literar─â. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfr├«nat); muiercan─â, s. f. (femeie chipe╚Ö─â); muiercea, s. m. (porecl─â pentru b─ârba╚Ťii muieratici); muierelnic, adj. (├«nv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muiere╚Öte, adv. (femeie╚Öte); muieret, s. n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi ├«n societatea femeilor, a se efemina); muierie, s. f. (├«nv., menstrua╚Ťie, period); muieros, adj. (├«nv., afemeiat); muierotc─â, s. f. (Banat, b─ârbat dominat de nevast─â); muieru╚Öc─â, s. f. (femeiu╚Öc─â, mai ales la p─âs─âri; dozator la r─âzboiul de ╚Ťesut).
MUI├ëRE ~i pop. 1) Persoan─â matur─â de sex feminin; femeie. 2) Femeie c─âs─âtorit─â ├«n raport cu b─ârbatul ce i-a devenit so╚Ť; nevast─â; so╚Ťie. 3) depr. Femeie cu apuc─âturi ur├óte; ca╚Ť─â; mahalagioaic─â. /<lat. mulier, ~eris
A SE MUIER├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. depr. (despre b─ârba╚Ťi) A c─âp─âta ├«nsu╚Öiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere
muiere f. femeie m─âritat─â (cu o nuan╚Ť─â optimist─â ├«n Muntenia, cu una peiorativ─â ├«n Moldova): te ├«nsoar─â ╚Öi-╚Ťi iea muiere PANN. [Lat. MULIEREM].
2) mu─ş├ęre f. Ac╚Ťiunea de a mu─şa.
1) mu─ş├ęre f. (lat. mulier, -i├ęris, ├«ld. ieris, feme─şe m─âritat─â; it. moglie ╚Öi rar mogli├ęra, nevast─â; sard. muzere, pv. pg. molher, vfr. moilier, cat. muller, sp. mujer). Vech─ş. Az─ş pop. (sa┼ş iron. despre o feme─şe r─âut─âc─şoas─â). Feme─şe. Nevast─â.
MUIERE s. 1. înmuiere. (~ într-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.)
muiere s. v. FEMEIE. NEVASTĂ. SOȚIE.
PE╚śTERA MUIERII, pe╚Öter─â sculptat─â ├«n calcare mezozoice, situat─â ├«n versantul dr. al cheilor p├ór├óului Galbenu de pe rama SE a masivului Par├óng. Lungimea galeriilor: 3.566 m. Numeroase forme concre╚Ťionare (├«n special ├«n Galeria Ur╚Öilor), domuri, coloane de stalactite, valuri de calcit. Prezint─â importan╚Ť─â speologic─â, arheologic─â, paleontologic─â, biologic─â ╚Öi mineralogic─â. Monument al naturii. Resturi de faun─â fosil─â (Ursus spelaeus). Electrificat─â. Obiectiv turistic.

Muieri dex online | sinonim

Muieri definitie

Intrare: muiere (muiat)
muiere substantiv feminin admite vocativul
Intrare: muiere (femeie)
muiere substantiv feminin admite vocativul
Intrare: muieri
muieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a