Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru muierce

MUIÉRCE s. f. v. muiercea.
MUI├ëRCEA, muiercea, s. m. (Pop.) B─ârbat muieratic, afemeiat; b─ârbat c─âruia ├«i place s─â se amestece ├«n ├«ndeletniciri specific femeie╚Öti, care se comport─â ca o femeie. [Var.: mui├ęrce s. f.] ÔÇô Din muiere1.
MUI├ëRCE s. f. (Peior.) B─ârbat muieratic, afemeiat; b─ârbat c─âruia ├«i place s─â se amestece ├«n ├«ndeletniciri specific femeie╚Öti, care se comport─â ca o femeie. ÔÇô Din muiere1.[1]
mui├ęrcea (pop.) s. m., g.-d. lui mui├ęrcea; pl. mui├ęrcea
mui├ęrce/mui├ęrcea s. m.
MUIÉRCE s. v. afemeiat, crai.
mui├ęrce s.m. (reg.) 1. cel ce umbl─â dup─â femei. 2. (fig.) b─ârbat mi╚Öel, fricos.
muierce m. 1. cel ce umblă după femei; 2. fig. mișel, fricos.
mu─ş├ęrcea (ea dift.) s. f─âr─â pl., gen. al lu─ş. Fam. Epitet unu─ş om mueratic.
muierce s. v. AFEMEIAT. CRAI.

Muierce dex online | sinonim

Muierce definitie

Intrare: muiercea
muiercea substantiv masculin
muierce