Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru mugurit

MUGURÁT, -Ă adj. v. mugurit.
MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.
MUGURÍT, -Ă, muguriți, -te, adj. (Înv. și reg.) Înmugurit. [Var.: mugurát, -ă adj.] – V. muguri.
MUGURÁT, -Ă adj. v. mugurit.
MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.
MUGURÍT, -Ă, muguriți, -te, adj. (Înv. și reg.) Înmugurit. [Var.: mugurát, -ă adj.] – V. muguri.
ÎNMUGURÍ, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugurá (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugurí (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.
MUGURÁT, -Ă, mugurați, -te, adj. (în concurență cu înmugurit) îmbobocit. La răchita mugurată, Șede-o babă supărată. MARIAN, S. 118.
MUGURÍ vb. IV v. înmuguri.
mugurí vb., ind. prez. 3 sg. muguréște, imperf. 3 sg. mugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mugureáscă
MUGURÍ vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Planta a ~.)
MUGURI vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Planta a ~.)

mugurit definitie

mugurit dex

Intrare: muguri
muguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mugurit
mugurat
mugurit adjectiv