Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru mugure

M├ÜGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un v├órf vegetativ ╚Öi din frunze tinere (nedezvoltate ├«nc─â) acoperite de frunzuli╚Ťe solzoase. 2. Excrescen╚Ť─â mic─â, de natur─â patologic─â, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la c─âprioar─â ╚Öi la alte animale s─âlbatice. [Var.: m├║gure s. m.] ÔÇô Cf. alb. mugull.
MUGURÁ vb. I v. muguri.
MÚGURE s. m. v. mugur.
MUGUR├Ź, pers. 3 mugure╚Öte, vb. IV. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) A ├«nmuguri. [Var.: mugur├í vb. I] ÔÇô Din mugur.
M├ÜGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un v├órf vegetativ ╚Öi din frunze tinere (nedezvoltate ├«nc─â) acoperite de frunzuli╚Ťe solzoase. 2. Excrescen╚Ť─â mic─â, de natur─â patologic─â, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la c─âprioar─â ╚Öi la alte animale s─âlbatice. [Var.: m├║gure s. m.] ÔÇô Cf. alb. mugull.
MUGURÁ vb. I v. muguri.
MÚGURE s. m. v. mugur.
├ÄNMUGUR├Ź, ├«nmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. ├Äntr-o zi v─âzu c─â pomul ├«nmugure╚Öte, ├«nflore╚Öte, se scutur─â florile ╚Öi roadele se arat─â. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugure╚Öte, ÔÇÖNmugure╚Öte, ├«nverze╚Öte, Doru-n mine se treze╚Öte. ANT. LIT. POP. I 74. ÔÇô Variante: mugur├í (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugur├ş (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.
M├ÜGUR, muguri, s. m. 1. Organ complex al plantelor, ├«nvelit cu solzi acoperitori ╚Öi con╚Ťin├«nd ├«n interior un ax, frunzuli╚Ťe sau flori ├«n forma╚Ťie, ap─ârate de usc─âciune ╚Öi de ger. Mugurii de ieri, tari ca m─ârg─âritarele, s-au desf─âcut ╚Öi-n locul fiec─âruia joac─â o creang─â nou─â, ginga╚Ö─â, cu frunzele diafane. ARGHEZI, P. T. 21. [Frunza] s-a desf─âcut din mugur ├«ntr-o diminea╚Ť─â cald─â a ├«nceputului de prim─âvar─â. G├ÄRLEANU, L. 40. Mugurii pe creang─â se v─âd ├«mbobocind. ALECSANDRI, O. 174. ÔŚŐ Fig. Marele preot ├«njunghia un berbecu╚Ť alb ╚Öi cre╚Ť, cu mugurii corni╚Ťelor abia rotunzite sub blana frun╚Ťii. C. PETRESCU, R. DR. 56. ÔÖŽ Fig. Copil, progenitur─â. Pe mama o m─âritase repede bunica.. vrusese s─â r─âm├«n─â numai cu b─âiatul cel mic, singurul care-i era drag dintre mugurii ei. STANCU, D. 6. 2. Excrescen╚Ť─â mic─â, de natur─â patologic─â, pe unele organe. Muguri laringieni. 3. Partea pieptului dintre picioarele de dinainte la v├«nat (cerb, c─âprioar─â, capr─â neagr─â) ╚Öi la cornutele domestice. ÔÇô Variant─â: m├║gure s. m.
MUGURÁ vb. I v. înmuguri.
MÚGURE s. m. v. mugur.
m├║gur s. m., pl. m├║guri
m├║gur s. m., pl. m├║guri
M├ÜGUR s. (BOT.) ochi, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) pup. (~ la vi╚Ťa de vie.)
MÚGUR s. v. ament.
m├║gur (m├║guri), s. m. ÔÇô Boboc. ÔÇô Megl. mugur. Probabil de la muc, pl. mucuri, cu sing. reconstituit dup─â pl. Semantismul se explic─â prin asem─ânarea mugurului cu fitilul de lum├«nare; pentru alterarea consonantismului, cf. st├«ng, vitreg. Dup─â Philippide, Principii, 49, direct din lat. *m┼źc┼şlus. Pare mai pu╚Ťin probabil─â der. din dac─â (Hasdeu, Cuv. din B─âtr├«ni, I, 294), din alb. mugulj (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 338). ÔÇô Der. muguros, adj. (cu mul╚Ťi muguri); mugura (var. ├«nmuguri), vb. (a face muguri). Din rom. provin ngr. ╬╝╬┐ß┐Ž╬│¤░¤ü╬┐¤é (Meyer, Neugr. St., II, 76; Murnu, Lehnw., 32 ╚Öi probabil cel din albanez─â).
MÚGUR ~i m. Organ al plantelor superioare din care se dezvoltă ramurile, frunzele sau florile. /cf. alb. mugull
mugure m. prima desvoltare a plantelor spre a scoate flori, frunze: pomii sunt plini de muguri. [Albanez MUGUL─Č].
m├║gur m. (alb. mugul─ş, mugur). Boboc din care se dezvolt─â frunzele.
MUGUR s. (BOT.) ochi, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) pup. (~ la vi╚Ťa de vie.)
mugur s. v. AMENT.
MUGUR, Vlad (1927-2001, n. Bucure╚Öti), regizor rom├ón de teatru. Prof. univ. la Bucure╚Öti. Unul dintre promotorii mi╚Öc─ârii de modernizare a teatrului rom├ónesc din anii ÔÇÖ60-ÔÇÖ70. Spectacole de rezonan╚Ť─â european─â (ÔÇ×Visul unei nop╚Ťi de var─âÔÇŁ, ÔÇ×HamletÔÇŁ de Shakespeare, ÔÇ×MincinosulÔÇŁ, ÔÇ×Slug─â la doi st─âp├óniÔÇŁ de Goldoni, ÔÇ×CaligulaÔÇŁ de A. Camus, ÔÇ×A╚Öa este (dac─â vi se pare)ÔÇŁ de L. Pirandello). Repertoriul clasic ├«n viziuni scenice moderne, rafinamentul imagistic, performan╚Ťele actorice╚Öti, predilec╚Ťia pentru masc─â ╚Öi ÔÇ×teatru ├«n teatruÔÇŁ sunt elemente de coeziune ale stilului ce-i poart─â numele. ├Än 1971 emigreaz─â ├«n str─âin─âtate, unde ├«╚Öi continu─â activitatea (a condus Teatrul din M├╝nchen, 1982-1987).
Mugur, George I. (1853-1889), compozitor, dirijor de coruri bisericești și prof. de muzică în București. A compus muzică instrumentală, vocală și corală (Imnele serviciului divin, 1885; heruvice și alte cântări religioase), precum și lucrări didactice.

Mugure dex online | sinonim

Mugure definitie

Intrare: mugura
mugura verb grupa I conjugarea a II-a
mugura verb grupa I conjugarea I
Intrare: mugur
mugur substantiv masculin
mugure