MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.

MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.

MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Piesă tubulară de metal folosită la legarea între ele a două țevi. 2. Mic tub metalic, deschis la ambele capete, folosit pentru fixarea capsei unui fitil.

múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe

múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe

MÚFĂ s. v. manșon.

MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe].

MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe)

MÚFĂ ~e f. Tub scurt folosit la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor, cablurilor; manșon. /<germ. Muffe

MUFĂ s. (TEHN.) manșon. (~ la o țeavă.)