MUCUȘÓR, (1) mucușori, s. m., (2) mucușoare, s. n. 1. (Rar) Muculeț (1). 2. Muculeț (2). – Muc + suf. -ușor.

MUCUȘÓR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor.

mucușór1 (secreție nazală)^ (rar) s. m., pl. mucușóri

mucușór2 (rest de țigară / lumânare)^ (rar) s. n., pl. mucușoáre

mucușór (anat.) s. m., pl. mucușóri

mucușór (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. mucușoáre

MUCUȘÓR s. muculeț.

MUCUȘOR s. muculeț.