Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru mucos

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.
MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.
MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. Căruia îi curg mucii, plin de muci. Copil mucos. (Substantivat;. depreciativ) Tînăr necopt la minte, fără experiență (dar cu pretenții de om matur); țîngău. De nu-i vrea pe ușă,, îi ieși pe fereastră. [Gavțil:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Care produce mucozitate. Membrană mucoasă. 3. (Rar, despre lumînări) Cu mucul mare. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa luminare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46.
mucós adj. m., s. m. pl. mucóși; adj. f., s. f. mucoásă, pl. mucoáse
mucós adj. m., pl. mucóși; f. sg. mucoásă, pl. mucoáse
MUCÓS adj. v. vâscos.
MUCÓS, -OÁSĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux)
MUCÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secretă mucus. 3) (despre secreții) Care are aspect de mucus; asemănător cu mucusul. /muc + suf. ~os
MUCÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) m. și f. Persoană tânără, lipsită de experiență (dar obraznică și cu pretenții). /muc + suf. ~os
mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].
mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.
mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.
pituitós, -oásă adj. (lat. pituitosus). De natura pituiteĭ: substanță pituitoasă. Care abundă în pituită: temperament pituitos. – Sin. cu mucos.
MUCOS adj. cleios, gelatinos, vîscos. (Secreție ~.)
mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut

Mucos dex online | sinonim

Mucos definitie

Intrare: mucos
mucos adjectiv