Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru mucig─âit

MUCEG─é├Ź, pers. 3 muceg─âie╚Öte, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi p─âtruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucig─â├ş vb. IV] ÔÇô Din mucegai.
MUCEG─é├ŹT, -─é, muceg─âi╚Ťi, -te, adj. Acoperit de mucegai; mucezit, muced. [Var.: mucig─â├şt, -─â adj.] ÔÇô V. muceg─âi.
MUCIG─é├Ź vb. IV v. muceg─âi.
MUCIG─é├ŹT, -─é adj. v. muceg─âit.
MUCEG─é├Ź, pers. 3 muceg─âie╚Öte, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi p─âtruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucig─â├ş vb. IV] ÔÇô Din mucegai.
MUCEG─é├ŹT, -─é, muceg─âi╚Ťi, -te, adj. Acoperit de mucegai; mucezit, muced. [Var.: mucig─â├şt, -─â adj.] ÔÇô V. muceg─âi.
MUCIG─é├Ź vb. IV v. muceg─âi.
MUCIG─é├ŹT, -─é adj. v. muceg─âit.
MUCEG─é├Ź, pers. 3 muceg─âie╚Öte, vb. IV. lntranz. ╚Öi refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.
MUCEG─é├ŹT, -─é, muceg─âi╚Ťi, -te, adj. Acoperit sau p─âtruns de mucegai; muced. Rodul b─âtr├«n de lemn, acoperit cu ╚Öindril─â muceg─âit─â. REBREANU, I. 9. Ajunse... la o f├«nt├«n─â muceg─âit─â ╚Öi plin─â de nomol. ISPIRESCU, I. 359. Ora╚Öul vechi...cu strea╚Öinele muceg─âite. EMINESCU, N. 78. ÔÇô Variant─â: mucig─â├şt, -─â (CO╚śBUC, P. I 158, SLAVICI, N. II 315) adj.
MUCIG─é├ŹT, -─é adj. v. muceg─âit.
muceg─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. muceg─âi├ę╚Öte, imperf. 3 sg. muceg─âi├í; conj. prez. 3 s─â muceg─âi├ísc─â
muceg─â├ş vb., ind. prez. 3 sg. muceg─âi├ę╚Öte, 3 pl. muceg─âi├ęsc, imperf. 3 sg. muceg─âi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. muceg─âi├ísc─â
MUCEG─é├Ź vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
MUCEG─é├ŹT adj. muced, mucezit, (rar) muceg─âios, (reg.) muceg─ârit, (Olt. ╚Öi Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)
MUCEG─é├ŹT adj. v. igrasios, umed.
A MUCEG─é├Ź ~i├ęsc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai
muceg─âit a. acoperit cu mucegaiu.
muceg─â─ş├ęsc v. intr. (d. mucega─ş). Mucezesc, prind mucega─ş.
MUCEG─éI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
MUCEGĂIT adj. muced, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)
muceg─âit adj. v. IGRASIOS. UMED.

Mucig─âit dex online | sinonim

Mucig─âit definitie

Intrare: muceg─âi
mucig─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
muceg─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: muceg─âit
muceg─âit adjectiv
mucig─âit