Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1007693:

MUCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. (TEHN.) cant. (~ a unei piese.) 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.) 5. (GEOGR.) coamă, creastă, creștet, culme, spinare, sprînceană, (pop.) culmiș. (~ muntelui.) 6. coamă. (~ la un zid.)

muchie definitie

muchie dex