Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru muchie

MÚCHE s. f. v. muchie.
M├ÜCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersec╚Ťie a dou─â fe╚Ťe ale unui corp geometric. ÔŚŐ Loc. adv. Pe muchie = la limit─â, la extrem─â. 2. Margine, dung─â a unui lucru, a unei suprafe╚Ťe. ÔŚŐ Expr. B─âtu╚Ťi pe muchie = (despre o sum─â de bani) din care nu lipse╚Öte nimic, care este ├«ntreag─â, exact─â. 3. Marginea din afar─â, por╚Ťiune lateral─â a unor obiecte. ÔÖŽ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ÔÖŽ Partea opus─â t─âi╚Öului unor unelte de t─âiat. ÔŚŐ Expr. (Ca sau c├ót) (de) o muchie de cu╚Ťit = foarte ├«ngust, foarte sub╚Ťire; foarte pu╚Ťin. Pe muchie de cu╚Ťit = ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, ├«n primejdie. 4. Partea cea mai ├«nalt─â, ascu╚Ťit─â ╚Öi prelungit─â, a unui munte, a unui deal, a unei st├ónci; creast─â, coam─â, culme; p. ext. coast─â a unui munte sau a unui deal; pant─â, pov├órni╚Ö. [Pr.: -chi-e. ÔÇô Var.: m├║che s. f.] ÔÇô Probabil lat. *mutila (= mutulus).
MÚCHE s. f. v. muchie.
M├ÜCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersec╚Ťie a dou─â fe╚Ťe ale unui corp geometric. ÔŚŐ Loc. adv. Pe muchie = la limit─â, la extrem─â. 2. Margine, dung─â a unui lucru, a unei suprafe╚Ťe. ÔŚŐ Expr. B─âtu╚Ťi pe muchie = (despre o sum─â de bani) din care nu lipse╚Öte nimic, care este ├«ntreag─â, exact─â. 3. Marginea din afar─â, por╚Ťiune lateral─â a unor obiecte. ÔÖŽ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ÔÖŽ Partea opus─â t─âi╚Öului unor unelte de t─âiat. ÔŚŐ Expr. (Ca sau c├ót) (de) o muchie de cu╚Ťit = foarte ├«ngust, foarte sub╚Ťire; foarte pu╚Ťin. Pe muchie de cu╚Ťit = ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, ├«n primejdie. 4. Partea cea mai ├«nalt─â, ascu╚Ťit─â ╚Öi prelungit─â, a unui munte, a unui deal, a unei st├ónci; creast─â, coam─â, culme; p. ext. coast─â a unui munte sau a unui deal; pant─â, pov├órni╚Ö. [Pr.: -chi-e. ÔÇô Var.: m├║che s. f.] ÔÇô Probabil lat. *mutila (= mutulus).
MÚCHE s. f. v. muchie.
M├ÜCHIE, muchii, s. f. (╚śi ├«n forma muche) 1. Linia de intersec╚Ťie a dou─â fe╚Ťe ale unui corp. C├«t de clare mi se-n╚Öir─â toate din trecut, ├«n minte, C├«nd de-a crucii muche rece ├«mi lipesc t├«mpla fierbinte! VLAHU╚Ü─é, P. 107. La un cerdac ╚Ťinut in aer de st├«lpi de zid ├«n patru muchi, duceau dintr-o l─âture ni╚Öte sc─âri ├«nalte. EMINESCU, N. 51. 2. Margine, dung─â a unui lucru. Deodat─â s-a trezit pe muchia unei pr─âp─âstii. AG├ÄRBICEANU, S. P. 20. Patru cuie de lemn... s├«nt b─âtute pe muchile luntrei. CONTEMPORANUL, IV 42. ÔŚŐ Fig. Doi c├«ni... se ivir─â ├«n fug─â de dup─â muchea dep─ârtat─â a z─ârii. HOGA╚ś, M. N. 185. Muchia palmei = marginea palmei dinspre degetul mic. C├«nd eram b─âiet, stupeam ├«n palma sting─â, apoi tr├«nteam cu muchea palmei celeilalte ├«n stupit. CREANG─é, A. 141. ÔŚŐ Expr. Bani b─âtu╚Ťi pe muchie = bani ├«n numerar, bani ghea╚Ť─â, bani pe╚Öin. 3. Partea opus─â t─âi╚Öului unor unelte (ca topor, cu╚Ťit, sabie etc.). Mi se p─ârea c─â merge pe o cale ├«ngust─â numai c├«t o muche de cu╚Ťit. HOGA╚ś, M. N. 53. Cum puse capul pe perin─â, adormir─â ├«ndat─â, parc─â-i lovise cineva cu muchea ├«n cap. ISPIRESCU, E. 243. ╚śi ╚Ťi-o r─âmas nasul gol C├«t o muche de topor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 441. ÔŚŐ Expr. (Rar) (Ca) de o muchie de cu╚Ťit = foarte pu╚Ťin, pu╚Ťin de tot. De o muche de cu╚Ťit mai trebuia ros lemnul. ╚śEZ. II 4. (A fi sau a sta) pe muchie de cu╚Ťit = a fi ├«n mare primejdie, a se g─âsi ├«ntr-un moment critic. Mereu pe muche de cu╚Ťit, mereu la un fir de p─âr de lucrurile ├«ngrozitoare care cu nici un pre╚Ť nu trebuiau spuse. DUMITRIU, B. F. 150. 4. Partea cea mai ├«nalt─â, ascu╚Ťit─â ╚Öi alungit─â a unui munte, a unui deal sau a unei st├«nci; creast─â, cre╚Ötet, coam─â, culme, spinare; p. ext. coasta unui munte sau a unui deal. ├Än dep─ârtare, printre muchi de dealuri, sc├«nteia Moldova ca argintul viu. SADOVEANU, O. I 42. Ne odihnir─âm pe muchea muntelui, av├«nd sub ochi nem─ârginita ├«ntindere. BOLINTINEANU, O. 306. Acum se g─âsesc De benchetuiesc La valea ad├«nc─â, La muchie de st├«nc─â. ALECSANDRI, P. p. 63. ÔÇô Variant─â: m├║che, muchi, s. f.
!m├║chie (-chi-e) s. f., art. m├║chia (-chi-a), g.-d. art. m├║chiei; pl. m├║chii, art. m├║chiile (-chi-i-)
m├║chie (sil. -chi-e)/m├║che s. f., art. m├║chia (sil. -chi-a)/m├║chea, g.-d. art. m├║chiei/m├║chii; pl. m├║chii/m├║chi, art. m├║chiile (sil. -chi-i-)/m├║chile
MUCHIÁ vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scândurii.)
MUCHIÁ vb. v. tivi.
MÚCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. v. cant. 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. v. pantă. 5. v. coamă. 6. v. coamă.
MÚCHIE s. v. nicovală.
m├║che (m├║chi), s. f. ÔÇô 1. Col╚Ťul unei piese. ÔÇô 2. ╚śale, spinare. ÔÇô 3. Intersec╚Ťia a dou─â planuri. ÔÇô 4. V├«rf, culme. ÔÇô Mr. muclÔÇÖe, megl. muclÔÇÖ─â. Origine ├«ndoielnic─â. Pare s─â reprezinte lat. c┼şm┼şlus, ├«ntr-o form─â *m┼şc┼şlus, cf. it. mucchio (Cipariu, Archiv., 470; Arch. glott. it., IV) ╚Öi, prin urmare, ideea de ÔÇ×proeminen╚Ť─âÔÇŁ sau ÔÇ×ie╚Öitur─âÔÇŁ. E posibil ca acest cuv├«nt s─â se fi confundat cu m┼şt┼şlus, ÔÇ×modilionÔÇŁ (Pu╚Öcariu 1114; REW 5797; Graur, BL, V, 70; Tiktin; Candrea) ╚Öi chiar c─â provine direct din acest ultim cuv├«nt; f─âr─â ├«ndoial─â, pare s─â fie vorba de un termen tehnic, care cu greu s-ar fi p─âstrat ├«n rom. Der. din lat. m┼şt─şlus, ÔÇ×schilodit, v─ât─âmatÔÇŁ (Candrea-Dens., 1159; Pascu, I, 120) nu este conving─âtoare. ÔÇô Der. mucher, s. n. (instrument de ├«ndreptat).
M├ÜCHIE ~i f. 1) Linie de intersec╚Ťie a dou─â fe╚Ťe ale unui corp. * Pe ~ la limit─â. 2) Margine ├«ngust─â a unui obiect, a unei suprafe╚Ťe; cant. * ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic. 3) Partea opus─â t─âi╚Öului la unele instrumente. ~a cu╚Ťitului. ÔŚŐ A fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cu╚Ťit a fi ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, periculoas─â. 4) Creast─â, coam─â de deal sau de munte. [G.-D. muchiei; Sil. -chi-e; Var. muche] /Probabil lat. mutila
muchie f. col╚Ť, crest─âtur─â: 1. dosul unei c─âr╚Ťi; 2. marginea sau dunga cu╚Ťitului; 3. cre╚Ötet sau culme de deal. [Cf. lat. MUTILUS, tocit].
m├║che f. (d. lat. m├║tulus ├«ld. m├║tilus, mutilat, truncheat. Din fem. m├║tula sÔÇÖa f─âcut *mutla, mucia, muche, ca ╚Öi a╚Öchie, veche). Acea parte a cu╚Ťitulu─ş (toporulu─ş, s─âbii─ş) care e opus─â ascu╚Ťi╚Öulu─ş ╚Öi nu poate t─â─şa. Cant, acea parte a une─ş c─âr─âmiz─ş, une─ş lespez─ş, unu─ş dulap care e opus─â latulu─ş: c─âr─âmida are patru much─ş. Muchea dealulu─ş, culmea dealulu─ş. Oglind─â cu much─ş, oglind─â cu muchile t─â─şate ├«n form─â de ungh─ş obtuz (fr. biseau).
*MUCHIA vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scîndurii.)
muchia vb. v. TIVI.
muchie s. v. NICOVAL─é.
MUCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. (TEHN.) cant. (~ a unei piese.) 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.) 5. (GEOGR.) coamă, creastă, creștet, culme, spinare, sprînceană, (pop.) culmiș. (~ muntelui.) 6. coamă. (~ la un zid.)
MUCHIE subst. 1. Muchia, Seva, neg., 1424 (╚Ü-Rom 134);- ╚Ťig. (16 B II 16). 2. Muche╚Ö, Voineci (17 B III 116).
pe muchie de cu╚Ťit expr. ├«ntr-o situa╚Ťie foarte critic─â; ├«n primejdie; ├«n echilibru precar.

Muchie dex online | sinonim

Muchie definitie

Intrare: muchie
muche
muchie substantiv feminin
  • silabisire: -chi-e
Intrare: muchia
muchia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Muchie
Muchie