mucezit definitie

2 intrări

19 definiții pentru mucezit

MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă; a lâncezi. – Din muced.
MUCEZÍT, -Ă, muceziți, -te, adj. Mucegăit. – V. mucezi.
MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă; a lâncezi. – Din muced.
MUCEZÍT, -Ă, muceziți, -te, adj. Mucegăit. – V. mucezi.
MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni muced, a prinde mucegai; a (se) mucegăi. Privii lung și jalnic cărțile... mucezite de umezeală. DEMETRESCU, O. 100. Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, E. 144. 2. Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lîncezi. [Exploatatorii] au poliția care ne burdușește, și armata care trage în noi și pușcăriile in care ne aruncă să mucezim. PAS, Z. IV 203. M-am scandalizat cînd am văzut cum te-au lăsat toți să mucezești într-o puturoșenie de tîrg. C. PETRESCU, C. V. 105. Mă mucezisem la țară, la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. I 309.
MUCEZÍT, -Ă, muceziți, -te, adj. Care a prins mucegai, care are mucezeală; mucegăit. Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă în băltoiul mucezit. ALECSANDRI, P. I 13. Iacă stăpînul călare Că-mi aduce de mîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ANT. LIT. POP. I 57.
mucezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 să mucezeáscă
mucezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucezeáscă
MUCEZÍ vb. v. mucegăi.
MUCEZÍT adj. v. mucegăit.
MUCEZÍT s. v. mucegăire.
A MUCEZÍ ~ésc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în același loc ducând o viață inactivă. /Din muced
mucezì v. a se face muced.
mucezésc v. intr. (d. muced). Mucegăesc, devin muced.
mucezi vb. a (se) mucegăi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
MUCEZIT adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)
MUCEZIT s. mucegăire, mucezire. (~ unui aliment.)
mucezí, mucezesc, vb. tranz., refl. – A mucegăi; a se strica, a se altera. – Din muced (DEX, MDA).
mucezít, -ă, muceziți, -te, adj. – Mucegăit, alterat. – Din mucezi.

mucezit dex

Intrare: mucezi
mucezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mucezit
mucezit adjectiv