Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru mucezi

M├ÜCED, -─é, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, p─âtruns de mucegai; muceg─âit, muceg─âios. ÔÖŽ (Despre c─âr╚Ťi, h├órtie) ├Äng─âlbenit de vreme; degradat. ÔÖŽ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-v├ón─ât. ÔÇô Lat. mucidus.
MUCEZ├Ź, mucezesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A prinde mucegai; a (se) muceg─âi. ÔÖŽ Fig. A tr─âi inactiv, a duce o via╚Ť─â monoton─â; a l├óncezi. ÔÇô Din muced.
M├ÜCED, -─é, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, p─âtruns de mucegai; muceg─âit, muceg─âios. ÔÖŽ (Despre c─âr╚Ťi, h├órtie) ├Äng─âlbenit de vreme; degradat. ÔÖŽ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-v├ón─ât. ÔÇô Lat. mucidus.
MUCEZ├Ź, mucezesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A prinde mucegai; a (se) muceg─âi. ÔÖŽ Fig. A tr─âi inactiv, a duce o via╚Ť─â monoton─â; a l├óncezi. ÔÇô Din muced.
M├ÜCED, -A, mucezi, -de, adj. Acoperit de mucegai (din cauza vechimii sau a ╚Öederii ├«n umezeal─â); muceg─âit. Cu sf─ârmate catapulturi Turnul muced st─â-nclinat. CO╚śBUC, P. II 69. Un lan╚Ť de dughene de lemn mucede... alc─âtuiesc una ╚Öi singura uli╚Ť─â a Romanului. NEGRUZZI, S. I 194. ÔŚŐ (Despre miros) Camerele p─âstrau mirosul muced de pustiu ╚Öi ├«nchis. C. PETRESCU, R. DR. 102. ÔŚŐ (Despre alimente) Untur─â de porc muced─â ori r├«nced─â. ╚śEZ. ni 145. (Despre c─âr╚Ťi, h├«rtie) ├«ng─âlbenit de vreme, degradat. Negruzzi ╚Öterge colbul de pe cronice b─âtr├«ne, C─âci pe mucedele pagini stau domniile rom├«ne. EMINESCU, O. I 32. (Regional, despre p─ârul unor animale) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-v├«n─ât.
MUCEZ├Ź, mucezesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A deveni muced, a prinde mucegai; a (se) muceg─âi. Privii lung ╚Öi jalnic c─âr╚Ťile... mucezite de umezeal─â. DEMETRESCU, O. 100. Hainele de pe d├«nsa se h─ârt─âniser─â, se muceziser─â ╚Öi se putreziser─â. ISPIRESCU, E. 144. 2. Fig. A tr─âi inactiv, a duce o via╚Ť─â monoton─â, a l├«ncezi. [Exploatatorii] au poli╚Ťia care ne burdu╚Öe╚Öte, ╚Öi armata care trage ├«n noi ╚Öi pu╚Öc─âriile in care ne arunc─â s─â mucezim. PAS, Z. IV 203. M-am scandalizat c├«nd am v─âzut cum te-au l─âsat to╚Ťi s─â muceze╚Öti ├«ntr-o puturo╚Öenie de t├«rg. C. PETRESCU, C. V. 105. M─â mucezisem la ╚Ťar─â, la B├«rzoieni. ALECSANDRI, T. I 309.
m├║ced adj. m., pl. m├║cezi; f. m├║ced─â, pl. m├║cede
mucez├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. mucez├ęsc, imperf. 3 sg. muceze├í; conj. prez. 3 s─â muceze├ísc─â
m├║ced adj. m., pl. m├║cezi; f. sg. m├║ced─â, pl. m├║cede
mucez├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. mucez├ęsc, imperf. 3 sg. muceze├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. muceze├ísc─â
BURUIANĂ-MÚCEDĂ s. v. scaiul-dracului.
MÚCED adj. v. mucegăit.
MUCEZ├Ź vb. v. muceg─âi.
SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
m├║ced (m├║ced─â), adj. ÔÇô Muceg─âit. ÔÇô Var. (├«nv.) mucid. Lat. m┼źc─şdus (Pu╚Öcariu 1113; Candrea-Dens., 1158; REW 5711), cf. v. it. muzzo, prov. muide, fr. moite. ÔÇô Der. mucezi, vb. (a face mucegai); mucezeal─â, s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai), s. n. (un fel de ciuperc─â, Mucar mucedo; bo╚Öorog), din mucezi ca putregai din putrezi, cf. uciga╚Ö din ucide (Tiktin; dup─â Pu╚Öcariu 1115 ╚Öi Pu╚Öcariu, Dacor., VII, 478; der. ca it. moccicaglia; dup─â Pascu, Suf., 200, din muced cu suf. -aie); muceg─âios, adj. (plin de mucegai); muceg─âi, vb. (a prinde mucegai).
MÚCED ~dă (~zi, ~de) Care este acoperit sau plin de mucegai. /<lat. mucidus
A MUCEZ├Ź ~├ęsc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a muceg─âi. 2) fig. (despre m─ârfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor f─âr─â a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A tr─âi mult timp ├«n acela╚Öi loc duc├ónd o via╚Ť─â inactiv─â. /Din muced
muced a. 1. acoperit pe suprafa╚Ť─â cu un fel de mu╚Öchiu, c├ónd un corp ├«ncepe a putrezi: p├óine muced─â, vin muced; 2. ├«ng─âlbenit de timp: pe mucedele pagini stau domniile rom├óne EM.; 3. cu p─ârul negru-v├ón─ât (despre cai). [Lat. MUCIDUS].
mucez├Č v. a se face muced.
m├║ced, -─â adj. (lat. m├║cidus; pv. muide, fr. mo├«te. V. muc). Stricat sa┼ş acoperit de mucega─ş.
mucez├ęsc v. intr. (d. muced). Muceg─âesc, devin muced.
buruian─â-muced─â s. v. SCAIUL-DRACULUI.
MUCED adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)
mucezi vb. a (se) muceg─âi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
spin-de-mucedă s. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT.
m├║ced, -─â, mucezi, mucede, adj. ÔÇô 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. 3. (ref. la cai) Sur; foc─âu; fac─âu (ALR, 1956: 276). ÔÖŽ (top.) T─âul Muced, mla╚Ötin─â ├«n bazinul superior al V─âii Izei; ÔÇ×locul de ├«nt├ólnire a numeroase p├óraie, pe pov├órni╚Öul de nord al muntelui B─âtr├óna, de unde izvore╚Öte IzaÔÇŁ (Demeter, Marin, 1935: 39). ÔÇô Lat. mucidus ÔÇ×mucedÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban; Pu╚Öcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).
mucez├ş, mucezesc, vb. tranz., refl. ÔÇô A muceg─âi; a se strica, a se altera. ÔÇô Din muced (DEX, MDA).
m├║ced, -─â, adj. ÔÇô 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. ÔÇ×Locul de ├«nt├ólnire a numeroase p├óraie, pe pov├órni╚Öul de nord al muntelui B─âtr├óna, de unde izvore╚Öte IzaÔÇŁ (Demeter, Marin, 1935: 39). 3. (ref. la cai) Sur; foc─âu; fac─âu (ALR 1956: 276). ÔÇô Lat. mucidus (Pu╚Öcariu, Candrea-Desusianu cf. DER).

Mucezi dex online | sinonim

Mucezi definitie

Intrare: mucezi
mucezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: muced
muced adjectiv