mucenicie definitie

10 definiții pentru mucenicie

MUCENICÍE, (2) mucenicii, s. f. 1. Viața de suferință, de chin a mucenicului2 (1). 2. P. gener. Suferință extremă, martiriu, chin. – Mucenic2 + suf. -ie.
MUCENICÍE s. f. Viața de suferință, de chin a mucenicului2 (1); p. gener. suferință extremă, martiriu, chin. – Mucenic2 + suf. -ie.
MUCENICÍE s. f. Suferință extremă, chin; martiriu.
mucenicíe s. f., art. mucenicía, g.-d. art. mucenicíei; (chinuri) pl. mucenicíi, art. mucenicíile
mucenicíe s. f., art. mucenicía, g.-d. art. mucenicíei; (martirii, chinuri) pl. mucenicíi, art. mucenicíile
MUCENICÍE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)
MUCENICÍE f. 1) Viață de mucenic. 2) fig. Tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale; pătimire pentru un ideal; martir. /mucenic + suf. ~ie
mucenicie f. martiriu.
mucenicíe f. (d. mucenic). Martiriŭ.
MUCENICIE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)

mucenicie dex

Intrare: mucenicie
mucenicie substantiv feminin