Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru mucenicie

MUCENIC├ŹE, (2) mucenicii, s. f. 1. Via╚Ťa de suferin╚Ť─â, de chin a mucenicului2 (1). 2. P. gener. Suferin╚Ť─â extrem─â, martiriu, chin. ÔÇô Mucenic2 + suf. -ie.
MUCENIC├ŹE s. f. Via╚Ťa de suferin╚Ť─â, de chin a mucenicului2 (1); p. gener. suferin╚Ť─â extrem─â, martiriu, chin. ÔÇô Mucenic2 + suf. -ie.
MUCENIC├ŹE s. f. Suferin╚Ť─â extrem─â, chin; martiriu.
mucenic├şe s. f., art. mucenic├şa, g.-d. art. mucenic├şei; (chinuri) pl. mucenic├şi, art. mucenic├şile
mucenic├şe s. f., art. mucenic├şa, g.-d. art. mucenic├şei; (martirii, chinuri) pl. mucenic├şi, art. mucenic├şile
MUCENIC├ŹE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (├«nv. ╚Öi pop.) patim─â, (├«nv.) martirism, m─ârturie, mucenie, mucenire, str─âdanie. (A ├«ndurat ~.)
MUCENIC├ŹE f. 1) Via╚Ť─â de mucenic. 2) fig. Tortur─â ├«ndurat─â de cineva pentru convingerile sale; p─âtimire pentru un ideal; martir. /mucenic + suf. ~ie
mucenicie f. martiriu.
mucenic├şe f. (d. mucenic). Martiri┼ş.
MUCENICIE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)

Mucenicie dex online | sinonim

Mucenicie definitie

Intrare: mucenicie
mucenicie substantiv feminin