Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru muceni╚Ť─â

MUCEN├Ź╚Ü─é, muceni╚Ťe, s. f. Mucenic─â2 (1). ÔÇô Din sl. mu─Źenica.
MUCEN├Ź╚Ü─é, muceni╚Ťe, s. f. Mucenic─â2 (1). ÔÇô Din sl. mu─Źenica.
MUCEN├Ź╚Ü─é, muceni╚Ťe, s. f. Mucenic─â; fig. femeie care se jertfe╚Öte pentru o idee, o ac╚Ťiune. Eu pl├«ng atunci, c─âci tu-mi r─âsai in zare, A vremii noastre dreapt─â muceni╚Ť─â, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnic─â, b─âlaie d─âsc─âli╚Ť─â. GOGA, P. 29.
mucen├ş╚Ť─â s. f., g.-d. art. mucen├ş╚Ťei; pl. mucen├ş╚Ťe
mucen├ş╚Ť─â s. f., g.-d. art. mucen├ş╚Ťei; pl. mucen├ş╚Ťe
MUCEN├Ź╚Ü─é s. v. martir─â, mucenic─â.
MUCEN├Ź╚Ü─é ~e f. 1. Femeie care ├«ndur─â chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir─â. 2) (la ├«nceputurile cre╚Ötinismului) Cre╚Ötin─â ortodox─â care era supus─â la suferin╚Ťe fizice pentru credin╚Ť─â. /<sl. mu╚Ťenica
mucen├şc m. (s├«rb. mu─Źenik, rus. m├║─Źenik, vsl. mon─Źenik┼ş, d. monka, munc─â. V. munc─â). M├írtir al credin╚Ťe─ş cre╚Ötine╚Öt─ş. Colac f─âcut la s─ârb─âtoarea celor 40 de mucenic─ş (9 Martie), numit ╚Öi sfin╚Ťi╚Öor (Mold.) ╚Öi brad├│╚Ö (Olt.). ÔÇô ├Än Munt. m─âcinic, (dup─â bg. m┼ş─Źenik). Fem. mucenic─â ╚Öi (vech─ş, d. s├«rb. mucenica, rus. m├║cenica) muceni╚Ť─â. Cp. cu ucenic─â.
muceni╚Ť─â s. v. MARTIR─é. MUCENIC─é.

Muceni╚Ť─â dex online | sinonim

Muceni╚Ť─â definitie

Intrare: muceni╚Ť─â
muceni╚Ť─â substantiv feminin